Chirion din Sevastia

Sfântul Mucenic Chirion din Sevastia a fost unul dintre cei patruzeci de mucenici de la Sevastia Armeniei, ostași creștini originari din Capadocia, care au pătimit pentru Hristos în jurul anului 320. Pagina Azbyka îl numește cel dintâi în șirul lor, iar Viața cea lungă îl arată drept cel mai în vârstă dintre ei.

Constantin cel Mare dăduse în 313 legea libertății credinței, dar coîmpăratul său Liciniu, ținând mai departe la păgânătate, a prigonit creștinii din partea lui de împărăție. Pe când se pregătea de război cu Constantin, a vrut să curețe oastea de creștini. La Sevastia, în Armenia, căpetenia Agricolau avea sub el patruzeci de capadocieni, ostași viteji și creștini. Când au refuzat să jertfească idolilor, a încercat întâi cu lingușiri, apoi i-⁠a pus în lanțuri. Chirion, cel mai bătrân, i-⁠a spus că împăratul nu i-⁠a dat dreptul să-⁠i pună în lanțuri, iar Agricolau, încurcat, a poruncit să fie duși în temniță fără lanțuri.

Era iarnă și ger. Sfinții ostași au fost dezbrăcați și puși pe gheața unui lac din apropierea cetății, iar pe mal s-⁠a încălzit o baie spre ispită: cine voia să-⁠și scape viața trebuia să spună că s-⁠a lepădat de Hristos. Toată noaptea ostașii au răbdat gerul, îmbărbătându-⁠se unii pe alții și cântând imnuri lui Dumnezeu. Unul dintre ei n-⁠a mai putut răbda, a alergat spre baie și a căzut mort. Temnicerul Aglaie a văzut deasupra mucenicilor o lumină cerească, s-⁠a mărturisit creștin și s-⁠a alăturat celor treizeci și nouă, așa că numărul de patruzeci a rămas întreg.

Dimineața le-⁠au zdrobit fluierele picioarelor cu ciocane, i-⁠au aruncat în foc, iar oasele arse pe jumătate au fost azvârlite în râu. După trei zile mucenicii i s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei, care le-⁠a strâns oasele și le-⁠a îngropat cu cinste. Numele celor patruzeci s-⁠au păstrat: Chirion, Candid, Domn, Isihie, Heraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Angie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domițian, Gaie, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacerdon, Nicolae, Valeriu, Filoctimon, Sever, Hudion, Meliton și Aglaie.

Pomenirea celor patruzeci de mucenici este una dintre cele mai îndrăgite din Biserică. Ea cade la 9 martie pe stil vechi, adică 22 martie pe stil nou, și în acea zi se îndulcește rânduiala Postului Mare și se săvârșește Liturghia Darurilor înainte sfințite.