Sari la conținut

Sfântul Mucenic

Claudiu din Sevastia

Mucenic din Sevastia, care a pătimit pentru Hristos.

Prăznuire
9 martiestil vechi 22 martie
Epoca
necunoscută

Viața

Sfântul Mucenic Claudiu din Sevastia este unul dintre cei patruzeci de mucenici de la Sevastia Armeniei, ostași creștini originari din Capadocia, care au pătimit pentru Hristos în jurul anului 320. Pagina Azbyka îi cinstește pe toți laolaltă și nu spune nimic deosebit despre el.

Legea libertății credinței din anul 313 fusese semnată și de coîmpăratul Liciniu, dar prigoana a mers mai departe în ținuturile lui. Căpetenia Agricolau a încercat să-⁠i silească pe cei patruzeci de capadocieni să jertfească idolilor. Ei au refuzat și au fost închiși, iar noaptea au auzit glasul Domnului: cel ce rabdă până la sfârșit se va mântui. Agricolau i-⁠a lingușit, i-⁠a pus în lanțuri, dar Chirion, cel mai bătrân, i-⁠a spus că nu are acest drept, și lanțurile au fost scoase. După șapte zile a venit dregătorul Lisie, care i-⁠a judecat. Sfinții au răspuns că vor da nu doar rangul, ci și viața, fiindcă nimic nu este mai scump decât Hristos. Pietrele aruncate asupra lor au ocolit ținta și au lovit pe cel ce le-⁠a aruncat.

Pe vreme de iarnă, mucenicii au fost dezbrăcați și puși să stea pe gheața unui lac, iar pe mal s-⁠a încălzit o baie pentru a-⁠i ispiti. Toată noaptea ei au îndurat gerul, cântând imnuri, doar unul dintre ei a fugit spre baie și a murit. Pe la ceasul al treilea al nopții gheața s-⁠a topit și apa s-⁠a încălzit. Temnicerul Aglaie a văzut cununi strălucitoare deasupra mucenicilor, a numărat treizeci și nouă, s-⁠a mărturisit creștin și s-⁠a alăturat lor, astfel că numărul a rămas întreg. Dimineața le-⁠au zdrobit fluierele picioarelor. Mama celui mai tânăr, Meliton, și-⁠a îndemnat fiul să rabde și, când el a murit, l-⁠a purtat pe umeri după car, apoi l-⁠a așezat între tovarășii lui. Trupurile au fost arse, iar oasele aruncate în apă. După trei zile, mucenicii i s-⁠au arătat în vis episcopului Petru al Sevastiei, care le-⁠a îngropat cu cinste moaștele.

Numele celor patruzeci s-⁠au păstrat: Chirion, Candid, Domn, Isihie, Heraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Angie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domițian, Gaie, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacerdon, Nicolae, Valeriu, Filoctimon, Sever, Hudion, Meliton și Aglaie. Pomenirea lor cade la 9 martie pe stil vechi, adică 22 martie pe stil nou, zi în care se îndulcește rânduiala Postului Mare și se slujește Liturghia Darurilor înainte sfințite.

Prăznuiți în aceeași zi 9 martie