Clotilda

Sfânta Binecredincioasa Clotilda a fost prințesă a burgunzilor și soția regelui Clovis al francilor, pe care l-⁠a îndemnat stăruitor spre credința creștină. Prin ea, după tradiție, regatul francilor a primit credința niceeană și nu pe cea ariană. Este cinstită ca sfântă a Bisericii nedespărțite și pomenită la 3 iunie.

Prințesa burgundă

S-⁠a născut în jurul anului 474, fiica regelui Chilperic al II-⁠lea al Burgundiei. Unchiul ei Gundobad, care a ajuns stăpânul Burgundiei după ce și-⁠a ucis frații, a pus să fie omorâți și frații ei, iar mama ei, Caretena, a pierit și ea. Clotilda și sora ei au crescut la curtea lui Gundobad. Acesta, ca mulți regi burgunzi, era arian, dar fetele au fost crescute în credința catolică. Sora ei s-⁠a călugărit și a ridicat biserica Sfântului Victor din Geneva.

Soția lui Clovis

În 492 sau 493 Clotilda s-⁠a căsătorit cu Clovis I, primul rege al francilor, care era păgân. A stăruit să-⁠și vadă soțul creștin. A botezat primul lor fiu, Ingomer, care a murit pe când era prunc, iar Clovis a pus moartea pe seama credinței ei. A botezat și pe următorul, Clodomir, care s-⁠a îmbolnăvit, dar s-⁠a vindecat. Au avut cinci copii: patru fii, Ingomer, Clodomir, Childebert și Clotar, și o fiică, tot Clotilda.

După tradiție, într-⁠o luptă grea cu alamanii Clovis a cerut ajutorul Dumnezeului soției sale, făgăduind că va primi credința dacă va birui. A fost botezat de Sfântul Remigiu la Reims în 496, împreună cu trei mii de franci. Data este discutată de istorici. Tradiția spune că, pe când Clotilda se ruga, un înger i-⁠ar fi adus trei crini albi, de la care ar veni crinii din stema regilor Franței.

Ctitorii și văduvia

Clotilda a zidit biserici și mănăstiri. În Paris, ea și Clovis au ridicat biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în care a fost îngropată Sfânta Genoveva, iar apoi Clovis, mort în 511. Biserica a fost închinată ulterior Sfintei Genoveva. La Les Andelys a întemeiat o mănăstire pentru fete de neam ales.

Viața ei a fost încercată de sânge și de neînțelegeri în casa regală. Fiica ei Clotilda, căsătorită cu vizigotul Amalaric, a fost rău tratată de acesta și a murit pe drumul spre Paris, după ce fratele ei Childebert a eliberat-⁠o. Clodomir a murit în luptă, iar Clotilda a luat la ea pe cei trei nepoți ai ei. A fost însă înduplecată să-⁠i trimită la ceilalți fii, care au pus să fie uciși doi dintre ei. Cel mai tânăr, Clodoald, s-⁠a salvat și s-⁠a făcut monah.

După aceste încercări a plecat la Tours, lângă mormântul Sfântului Martin, unde a petrecut în rugăciune, post și milostenie, împărțind săracilor tot ce avea. Potrivit lui Grigorie al Turului, rugăciunile ei au oprit un război între fiii ei. A adormit în Domnul la 3 iunie 545, la Tours, și a fost îngropată la Paris, în biserica Sfinților Apostoli, lângă Clovis și Sfânta Genoveva.