Kevin de Glendalough

Cuviosul Kevin de Glendalough a fost un sfânt irlandez, întemeietorul și întâiul egumen al mănăstirii Glendalough din comitatul Wicklow. Se spune că s-⁠a născut în 498 și a murit la 3 iunie 618, dar despre viața lui se știu puține lucruri sigure, fiindcă nu s-⁠a păstrat nicio scriere din vremea sa. Biserica îl pomenește la 3 iunie, iar în Duminica a treia după Rusalii, odată cu Soborul sfinților din Britania și Irlanda. Este unul dintre ocrotitorii eparhiei de Dublin.

Începuturile

Viața lui, păstrată într-⁠un text latin târziu publicat de John Colgan în Acta Sanctorum Hiberniae, spune că era de neam ales, fiul lui Coemlog și al Coemellei din Leinster, născut la Fortul Fântânii Albe și botezat de Cronan de Roscrea. Numele său irlandez, Coemgen, adică Kevin, înseamnă „născut frumos” sau „de neam ales”. O legendă despre pruncia lui spune că în fiecare dimineață și seară venea la casa părinților o vacă albă și aducea laptele pentru copil. Editorii vieții au recunoscut că unele legende sunt de încredere îndoielnică, dar le-⁠au păstrat în ediție. O tradiție de mai târziu îl face ucenic al Sfântului Petroc, dar ea nu apare în cele mai vechi izvoare păstrate.

Glendalough

Episcopul Lugidus l-⁠a hirotonit, iar apoi Kevin a mers la Glendalough, Valea celor Două Lacuri, un ținut sălbatic și retras, ca să scape de mulțimea ucenicilor. Viața spune că un înger l-⁠a călăuzit într-⁠o peșteră săpată în parte de mână omenească, numită azi „Patul Sfântului Kevin”, aflată sus în stâncă, deasupra lacului de sus. Este un loc greu de ajuns și prea strâmt ca un om să stea în picioare, deci pesemne Kevin îl folosea ca pat sau loc de rugăciune. Într-⁠o legendă, Sfântul Laurențiu O'Toole l-⁠ar fi folosit în posturi.

Kevin a trăit ca pustnic aproape de natură, cu animalele și păsările din jur drept tovarăși. Șapte ani a umblat desculț, îmbrăcat numai în piei de animale, dormind pe pietre și mâncând foarte puțin, și și-⁠a petrecut timpul în rugăciune. Au început curând să vină ucenici, iar mai aproape de malul lacului s-⁠a întemeiat o așezare împrejmuită cu zid, numită Chilia lui Kevin. Pe la 540 faima lui ca învățător și om sfânt se răspândise departe, și mulți veneau la el după ajutor și sfat.

Mănăstirea

Glendalough a crescut într-⁠un seminar vestit de sfinți și învățați și a dat naștere altor mănăstiri. În 544 Kevin s-⁠a dus la Dealul Uisneach, în comitatul Westmeath, să-⁠i viziteze pe cuvioșii egumeni Columba, Comgall și Cannich. A mers apoi la Clonmacnoise, unde Ciaran murise cu trei zile înainte. Cu obștea așezată temeinic, s-⁠a retras patru ani în singurătate și s-⁠a întors la Glendalough doar la rugămintea stăruitoare a monahilor. Până la moarte a condus mănăstirea, trăind în post, rugăciune și învățătură. Din scriptoriul bisericii lui s-⁠a născut în veacul al XII-⁠lea Cartea din Glendalough, păstrată azi la Biblioteca Bodleiană din Oxford.

Cinstirea

Kevin face parte dintre sfinții irlandezi din a doua ceată. Glendalough, cu cele șapte biserici ale sale, a ajuns unul dintre cele mai de seamă locuri de pelerinaj ale Irlandei. Cinstirea sa trăiește și în literatură, între altele în poezia „Sfântul Kevin și mierla”, a poetului Seamus Heaney.