Grigorie de Derkon

Sfântul Ierarh Grigorie de Derkon, numit și Grigorie al Derkoi, s-⁠a născut în satul Zubanta din Ahaia și a studiat la Dimitsana, la Nauplia și la Marea Școală a Neamului din Constantinopol. Pentru știința și purtarea lui, patriarhul ecumenic Sofronie al II-⁠lea l-⁠a hirotonit în februarie 1777 mitropolit al Lacedemoniei, în locul altui mitropolit-⁠mucenic al Neamului, Anania Lambardis.

În 1790 a scăpat de arestarea pașei din Tripolis și a fugit la Constantinopol; neputând să se întoarcă la Lacedemonia, Patriarhia l-⁠a mutat mitropolit al Vidinului (1791-1801), unde s-⁠a împrietenit cu Pasvanoglu, care în 1797 s-⁠a răsculat împotriva sultanului. Sub patriarhul Calinic al V-⁠lea a fost mutat mitropolit al Derkoi, lângă Constantinopol. A fost unul dintre primii membri ai Eteriei și a adus multe și mari servicii Bisericii și Neamului.

După intrarea lui Alexandru Ipsilanti în Moldo-⁠Valahia (9 martie 1821), a fost întemnițat împreună cu mitropoliții Iosif al Salonicului, Ioanichie al Târnovei și Dorotei al Adrianopolului. După izbucnirea Revoluției în Peloponez (23-25 martie 1821) s-⁠a poruncit uciderea ierarhilor întemnițați: cei trei mitropoliți au fost spânzurați la Arnavutköy, iar pentru Grigorie s-⁠a pregătit spânzurătoarea în curtea casei sale din Therapia. Grigorie s-⁠a rugat, a binecuvântat ștreangul, l-⁠a pus la gât, a făcut semnul Sfintei Cruci și astfel și-⁠a sfârșit viața pământească, la 3 iunie 1821, mucenic al lui Hristos și al Neamului. În iulie 2021, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei l-⁠a trecut în rândul sfinților, împreună cu ceilalți ierarhi spânzurați alături de patriarhul Grigorie al V-⁠lea.