Iosif al Salonicului

Sfântul Sfințit Mucenic Iosif al Salonicului (Iosif al III-⁠lea Antonopoulos, numit și Dalivaris) s-⁠a născut la 13 ianuarie 1749 la Dimitsana și a fost spânzurat la Constantinopol la 3 iunie 1821. A fost mitropolit al Dramei și apoi al Salonicului și este cinstit ca sfânt de Biserica Ortodoxă, la 3 iunie.

Tinerețea

Izvoarele despre viața lui sunt sărace și nu îngăduie o biografie amănunțită. S-⁠a născut la Dimitsana în mijlocul secolului al XVIII-⁠lea. Primele învățături trebuie să le fi primit în orașul său natal și poate a urmat școala mănăstirii Filosofu sau cea din Dimitsana. Despre pașii lui de mai târziu se pot face doar presupuneri: Athos, Smirna, Constantinopol sunt unele dintre locurile unde a mers, poate, ca să învețe mai departe. Un izvor bulgar spune că a slujit ca arhidiacon al eparhiei Efesului și ca mare protosinghel al Patriarhiei Ecumenice.

Mitropolitul

După izvorul grecesc, în 1780 sau în 1787 i-⁠a urmat mitropolitului Gherasim din Paros pe scaunul mitropolitan al Dramei. După izvorul bulgar, în iulie 1797 a fost ales mitropolit al Filipilor și Dramei și hirotonit la 20 august 1797. După moartea lui Gherasim al Salonicului, a fost mutat în noiembrie 1810 la Mitropolia Salonicului. Atât ca mitropolit al Dramei, cât și al Salonicului a mers adesea la Constantinopol, ca să ia parte, ca membru sinodal, la Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice. Documentele patriarhale din anii 1815 până la 1821 poartă și semnătura lui. În 1819 a mers la Constantinopol ca membru al Sinodului patriarhal, iar loctiitor la Salonic a fost rânduit episcopul de Kitros, Meletie. Gedeon îl descrie ca pe un cleric „învățat și iubitor de muze”. Voia să-⁠și cumpere cărțile nou tipărite. Este pomenit în catalogul din 1806 al Epitomei cronologice a istoriei generale și a fost și abonat la Geografia lui Dionisie Pirru Tesalianul. A sprijinit și tipărirea altor cărți de cuprins religios, ca Noul Martirologhion al lui Nicodim Aghioritul.

Mucenicia

În vremea în care se afla la Constantinopol, și după începutul răscoalei din Principatele de la Dunăre, sultanul a cerut ca garanție șapte arhierei, între care Iosif. Autoritățile turcești l-⁠au arestat și l-⁠au închis în temnița Bostanci din Constantinopol, împreună cu episcopii arestați odată cu el: Atanasie al Nicomidiei, Grigorie al Derkonului, Eugenie al Anhialosului, Dionisie al Efesului, Dorotei al Adrianopolului și Ioanichie al Târnovului. La 10 aprilie a fost spânzurat patriarhul Grigorie al V-⁠lea și în aceeași zi arhiereii Atanasie al Nicomidiei, Eugenie al Anhialosului și Dionisie al Efesului. La 3 iunie 1821 au fost spânzurați și ceilalți mitropoliți întemnițați, în locuri diferite din Constantinopol: Ioanichie al Târnovului la Arnavutköy, Dorotei al Adrianopolului la Megarevma, Iosif al Salonicului la Neohori și, în sfârșit, Grigorie al Derkonului la Terapia. Izvorul bulgar spune că a fost spânzurat la 3 sau 4 iunie 1821 la Eniköy (Neohori), pe Bosfor.