Condrat din Mesukevi

Sfântul Mucenic Condrat din Mesukevi, georgian, a fost unul dintre cei șaptesprezece mucenici ai lui Suhie și ai tovarășilor lui: Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ivhirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnenos, Nerangios, Poliefct, Iacov, Foca, Domențian, Victor și Zosima. Erau georgieni de neam, boieri la curtea stăpânitorului Albaniei (Agvania) caucaziene, țară aflată în Azerbaidjanul de astăzi.

Însoțind pe fiica stăpânitorului albanez, Satenica, soția regelui armean Artaxar (88-123), Suhie și cei șaisprezece tovarăși ai lui au ajuns la Artașat, vechea capitală a Armeniei. Acolo propovăduia creștinul grec Hrisos, luminat și hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu († în jur de 44). Boierii au crezut în Mântuitorul și au hotărât să-⁠și dăruiască viața slujirii lui Dumnezeu. Toți cei șaptesprezece nou-⁠convertiți au mers după Hrisos în Mesopotamia și, la botezul din apele Eufratului, săvârșit de preotul Hrisos, au fost învredniciți să-⁠L vadă pe Domnul Slavei, Iisus Hristos. La locul botezului au ridicat o cinstită cruce, numită „Crucea Bunei-⁠Vestiri”. La Botez, Hrisos le-⁠a dat tuturor nume noi: celui mai în vârstă Suhie, în loc de Bagadras, iar tovarășilor lui numele amintite mai sus, între care Condrat.

După moartea mucenicească a fericitului Hrisos, Suhie a fost povățuitorul duhovnicesc al frăției. Curând toți s-⁠au mutat într-⁠un loc pustiu, pe muntele Sukaketi, aproape de satul de munte Bagrevandi. Acolo fostii boieri au dus o viață de aspră nevoință, hrană având puțină iarbă de munte, iar băutură apă rece de izvor. Noul stăpânitor al Albaniei păgâne, Datianos, a aflat că boierii lui de odinioară au primit creștinismul și s-⁠au așezat în singurătate pentru rugăciune. L-⁠a trimis pe apropiatul său Barnapas, cu o ceată de ostași, să-⁠i îndemne să se întoarcă la curte și la credința de mai înainte. Barnapas l-⁠a găsit pe Suhie și pe tovarășii lui, dar ei, ținând legământul slujirii lui Dumnezeu, au respins toate îndemnurile.

La porunca lui Barnapas, Suhie și tovarășii lui au fost pironiți pe pământ în chip de cruce și arși. Murind, Sfântul Condrat și apoi ceilalți mucenici au cântat psalmul al 21-lea. După ardere, trupurile le-⁠au fost tăiate bucăți și risipite pe muntele Sukaketi, de aceea mucenicii s-⁠au numit ai Mesukeviei (mai corect, ai Sukaketi). Aceasta s-⁠a întâmplat în anul 123 (după alte izvoare, în 130; un manuscris athonit pe pergament din veacul al XI-⁠lea, de la mănăstirea Iviron, arată anul 100).

Sfintele moaște au rămas neîngropate și nestricate până în veacul al IV-⁠lea, când creștinii din partea locului le-⁠au pus în racle și le-⁠au îngropat; numele mucenicilor s-⁠au văzut scrise pe stâncă. Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie, luminătorul Armeniei († în jur de 335), a ridicat acolo o biserică și a întemeiat o mănăstire. Mai târziu s-⁠a descoperit acolo un izvor tămăduitor.

Sfântul Condrat este pomenit la 28 aprilie și la 22 noiembrie, în stil nou, odată cu Soborul sfinților alani.