Conon de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Conon de la Valaam a fost unul dintre cei treizeci și patru de monahi ai mănăstirii Valaam, uciși pentru credința ortodoxă la 20 februarie 1578. În sinodicul lor este scris „monahul Conon”.

Mănăstirea Valaam, aflată aproape de hotarul dintre stăpânirile Novgorodului și Suedia, fusese de mai multe ori jefuită de suedezi. Sub regele Gustav Vasa (1523-1560) se făcuse în Suedia Reforma, iar în vremea fiului său, Ioan al III-⁠lea, o ceată de ostași, luterani de curând, plini încă de patima credinței lor tinere, după cuvântul Sfântului Ignatie Briancianinov, au urmărit pe carelii ortodocși, au trecut pe gheață pe insulă și au atacat mănăstirea. Optsprezece bătrâni și șaisprezece novici au fost uciși mucenicește pentru statornicia în Ortodoxie.

Numele lor, însemnate „bătuți de nemți la Valaam, bătrâni și slujitori”, au ajuns într-⁠un sinodic păstrat apoi la mănăstirea Vasilievski: preotul-⁠monah Tit, schimonahul Tihon, monahii Gelasie, Serghie, Varlaam, Sava, Conon, Silvestru, Ciprian, Pimen, Ioan, Samon, Iona, David, Corneliu, Nifon, Atanasie și Serapion, precum și mulți novici. Pe Valaam nu e piatră care să nu poarte pecetea sângelui nevoitorilor. În veacul al XIX-⁠lea, un monah de lângă pustia egumenului Nazarie a văzut în vedenie niște călugări necunoscuți, mergând în două șiruri dintr-⁠un crâng însorit și cântând rugăciuni de înmormântare; abia când s-⁠au apropiat, el a văzut că toți erau stropiți cu sânge și acoperiți de răni, iar iarba nu se strivea sub pașii lor.

La Valaam se săvârșea an de an, la 20 februarie (4 martie stil nou), Liturghia pentru odihna lor, cu parastas de obște. La Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000 mucenicii au fost numărați între sfinții Bisericii Ortodoxe Ruse. Sfântul Conon este pomenit la 5 martie, în stil nou, iar prin zilele mobile și la 3 iunie, cu sfinții Kareliei, și la 22 august, cu sfinții de la Valaam.