Conon din Iconiu cel Bătrân

Sfântul Cuvios Mucenic Conon din Iconiu cel Bătrân a trăit în Iconiu, în Asia Mică, și a pătimit împreună cu fiul său, diaconul Conon cel Tânăr, pe vremea împăratului Aurelian (270-275).

Rămas văduv, Conon s-⁠a retras cu fiul de șapte ani într-⁠o mănăstire. Pentru viața cucernică a primit darul de a scoate demonii, de a vindeca bolnavii și de a da vedere orbilor, iar printre păgâni propovăduia învățătura lui Hristos și a întors pe mulți. Dregătorul Dometian, prigonitorul creștinilor, a auzit despre el. Sfântul a fost adus la judecată și silit să aducă jertfă idolilor, dar propovăduitorul n-⁠a cedat și a fost chinuit. A fost adus la judecată și fiul său de șaptesprezece ani, diaconul Conon, iar după ce nici cu momeli nu l-⁠au înduplecat să se lepede, au chinuit crunt pe tată și pe fiu: pe un pat de fier înroșit, dezbrăcați, au fost stropiți cu untdelemn fierbinte, aruncați într-⁠un cazan cu cositor, pucioasă și smoală clocotită și atârnați cu capul în jos peste un fum greu, dar, ocrotiți de puterea cerească, au rămas nevătămați. Chinuitorii, rușinați, au hotărât să-⁠i taie în două cu un fierăstrău de lemn.

Aflând osânda, sfinții au cerut vreme de rugăciune și i-⁠au mulțumit Domnului că i-⁠a învrednicit să pătimească pentru Numele Lui, rugându-⁠L să dea pace Bisericii, să rușineze pe prigonitori, să întărească și să înmulțească pe credincioși și să le primească sufletele. Un glas din cer i-⁠a chemat pe pătimitori. Cu semnul Crucii pe ei, mucenicii și-⁠au dat sufletele Domnului, iar cutremurul care a urmat a răsturnat în cetate toate capiștile idolilor.

Monahii au îngropat trupurile mucenicilor în taină, în mănăstirea unde ei se nevoiseră. Moaștele au fost aduse mai târziu în Italia, la Acerra, în Campania. Sfântul Conon cel Bătrân este pomenit la 19 martie, în stil nou. Viața lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.