Constantin Bogoiavlenski

Sfântul Sfințit Mucenic Constantin de la Merkușino (Constantin Ștefanovici Bogoiavlenski) a fost un tânăr preot de țară din Urali, împușcat în 1918, la douăzeci și doi de ani, în satul Merkușino din ținutul Verhoturie. Moaștele lui au fost găsite în 2002, iar Biserica Rusă l-⁠a trecut între sfinți în același an. Este pomenit la 14 iulie (27 iulie după calendarul nou), ziua muceniciei lui.

Copilăria și școala

S-⁠a născut la 18 mai 1896 în familia numeroasă a învățătorului popular Ștefan Grigorievici Bogoiavlenski și a soției lui, Evdochia Petrovna, în gubernia Vladimir, și a fost botezat a doua zi, în biserica Acoperământului Maicii Domnului din Petropavlovski Pogost, având ca nași pe frații lui mai mari, Victor și Claudia. În 1898 tatăl a fost hirotonit diacon la Ekaterinburg și a slujit în bisericile din oraș și la Verh-⁠Iset. A murit de tifos la 6 martie 1912, iar Constantin și sora lui Maria au rămas în grija epitropiei eparhiale pentru săracii din cler, într-⁠o sărăcie mare.

În 1906 a intrat la școala duhovnicească din Ekaterinburg, unde se pregăteau cei care aveau să fie citeți și paraclisieri. La început i-⁠a fost greu și a rămas corigent la aritmetică, rusă și latină, dar a trecut examenele, a învățat apoi bine și a absolvit în 1911, în categoria a doua. A urmat seminarul din Perm, locuind la cămin pe strada Monastîrskaia; în ultimul an, seminarul îi repartiza pe necăsătoriți ca psalți, iar pe cei însurați ca preoți.

La Merkușino

La 6 februarie 1917, Constantin și colegul lui Alexandru Gașev au fost trimiși ca preot și psalt în bogatul sat Merkușinskoe, din ținutul Verhoturie al guberniei Perm, unde, la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea, fuseseră aflate moaștele Sfântului Simeon de la Verhoturie. La 20 martie a venit ca psalt încă un coleg, Grigorie Starțev. Hirotonia lui a întârziat însă: a izbucnit revoluția din februarie, iar episcopul Serafim de Ekaterinburg a fost scos din scaun pentru credincioșia față de țar și nu s-⁠a numit imediat altul. La 21 aprilie consistoriul a cerut Sfântului Sinod să-⁠i îngăduie hirotonia de către un episcop vecin, din pricina nevoii mari. Nu se știe cine l-⁠a hirotonit, dar probabil vicarul de Celeabinsk, Serafim Aleksandrov, care guverna provizoriu. De la 19 mai 1917 semnătura lui apare în registrele parohiei, ceea ce arată că era preot. Se căsătorise la 12 aprilie 1917 cu Raisa Feodorovna Sidiakova. Merkușino era și loc de pelerinaj, iar locuitorii trăiau din agricultură, exploatarea și plutitul lemnului, vânătoare și meșteșuguri.

Mucenicia

În vara lui 1918, în ținutul Merkușino a avut loc evenimentul numit în istoriografia sovietică „războiul de lemn”, o răscoală împotriva puterii sovietice; nu e limpede dacă a fost o răscoală sau doar o procesiune spre Verhoturie, la care au luat parte mai ales femei, cu securi sau fără nimic. Răscoala a fost înăbușită, apoi a urmat un val de represalii. La 14 (27) iulie 1918, organele sovietice au împușcat în cimitirul satului pe părintele Constantin, care nu condusese procesiunea și probabil nici nu luase parte la ea, pe starostele bisericii și pe doi țărani, silindu-⁠i să-⁠și sape singuri groapa, la vederea sătenilor adunați cu forța. Se povestește că, pe drumul de la biserică la locul execuției, părintele Constantin și-⁠a cântat singur slujba de înmormântare. La 17 (30) iulie a fost înmormântat în curtea bisericii, de preotul Alexei Hlînov, diaconul Feodor Alekseev și psaltul Alexandru Gașev.

Aflarea moaștelor

În anii 1930 toate bisericile din Merkușino au fost închise și dărâmate. În 1997 s-⁠a înființat acolo metocul mănăstirii de maici Noul Tihvin din Ekaterinburg. La refacerea bisericii Sfântul Arhanghel Mihail, la 31 mai 2002, într-⁠o zi obișnuită de lucru, a fost atins un mormânt, capacul sicriului s-⁠a mișcat și s-⁠au văzut rămășițe neputrezite, în veșminte preoțești, cu un mic Evangheliar în legătură de metal alături. Pe pământul în care, cu două veacuri și ceva înainte, fuseseră aflate moaștele Sfântului Simeon de la Verhoturie, au fost găsite a doua oară rămășițe neputrezite. Pentru identificare au fost chemați experți: șeful biroului regional de expertiză medico-⁠legală și șeful secției medico-⁠criminalistice. Identitatea sfântului a fost stabilită doar prin expertize și prin documente de arhivă. Membrii comisiei de canonizare au observat că înmormântarea fusese făcută în grabă: sicriul era îngropat la numai 50 cm adâncime, nu s-⁠au găsit încălțăminte (poate fusese scoasă înainte de execuție), sicriul era străin, cu capul lipit de capac și cu picioarele strivite de scândura de jos, în loc de talaș mărunt era talaș foarte mare, iar sub cap, în loc de pernă, erau două mături de mesteacăn; poalele felonului erau pline de ceară, probabil pentru că înmormântarea se făcuse pe întuneric, iar veșmintele erau din seturi diferite.

Cinstirea

Moaștele au fost așezate în biserica Sfântului Arhanghel Mihail. La 26 septembrie 2006 a fost sfințită o biserică-⁠baptisteriu cu hramul Sfântului Constantin de la Merkușino, cu o cristelniță de piatră de doi metri pentru botezul adulților, după pilda baptisteriilor din vremea lui Constantin cel Mare; botezul se face acolo fără plată. Lângă mormântul lui s-⁠au găsit și alte morminte, cu doar oase. La metocul Sfântul Simeon din Merkușino se țin însemnări ale minunilor săvârșite prin rugăciunile către sfânt: femei care nu puteau avea copii și care au născut după ce s-⁠au rugat la moaștele lui, un om care orbise în urma unei hemoragii și și-⁠a recăpătat vederea și un tânăr seminarist, Daniil, care a primit prin rugăciune la moaște un răspuns limpede despre drumul său, și ai cărui părinți, puțin credincioși, au început să meargă la biserică.