Ștefan de la Mahrișci

Cuviosul Ștefan de la Mahrișci a fost monah rus, născut și crescut la Kiev, ucenic la Lavra Peșterilor, care s-⁠a mutat apoi la Moscova și a întemeiat în jurul anului 1358 mănăstirea Mahrișci, lângă Lavra Sfântului Serghie. A adormit în 1406, la adânci bătrânețe. Este pomenit la 14 iulie (27 iulie pe calendarul nou).

Plecarea din Kiev

S-⁠a născut și a crescut la Kiev și a fost tuns în monahism la mănăstirea Peșterilor, unde a petrecut câțiva ani în ascultare și rugăciune. După viața lui, strâmtorările din partea papistașilor l-⁠au silit, împreună cu alți monahi ai Peșterilor, să caute adăpost la Moscova, unde l-⁠a primit cu bunăvoință marele cneaz Ioan al II-⁠lea. Un izvor rus observă însă că aceasta e o neconcordanță de timp, fiindcă unirea de la Krevo și privilegiile catolicilor au apărut abia în 1385. În realitate, Ștefan, adept al Patriarhului Constantinopolului și al unității Bisericii ruse, a fugit de autoritatea unui mitropolit al Kievului pus de patriarhul bulgar cu ajutorul cnejilor lituanieni, nemulțumiți că mitropoliții legitimi de Kiev se mutaseră mai întâi la Vladimir și apoi la Moscova.

Mahrișci și Avnega

Rămas credincios mitropolitului legitim al Kievului, Ștefan și-⁠a făcut o chilie în apanajul cneazului Moscovei, într-⁠un loc singuratic pe malul râului Mahrișa, la treizeci și cinci de verste de mănăstirea Sfântului Serghie. Dorind să păstreze liniștea, a refuzat la început pe cei ce veneau la el, dar a cedat apoi rugăminților lor și în 1358 a întemeiat o mănăstire. Un om cucernic din apropierea Mahrei a dat mănăstirii moșia lui cu ogoarele însămânțate, a intrat în monahism cu numele Grigorie și a fost ucenicul cel mai drag al lui Ștefan.

Vecinii stăpânitori de pământuri nu au privit cu ochi buni aceasta: știau cât îl cinstea marele cneaz Dimitrie pe Ștefan și se temeau că pământurile lor vor trece în stăpânirea mănăstirii. Patru dintre ei, frații Iurțovski, au pornit prigoană împotriva egumenului și l-⁠au amenințat cu moartea dacă nu pleacă din Mahra. Ștefan s-⁠a retras împreună cu Grigorie spre nord și, la șaizeci de verste de Vologda, pe râul Avnega, a întemeiat în 1370 o mănăstire pustnicească cu biserica Sfintei Treimi. Marele cneaz Dimitrie Ivanovici a trimis daruri acestei mănăstiri și l-⁠a chemat pe Ștefan înapoi la Mahrișci.

Adormirea și moaștele

Ajuns la adânci bătrânețe, Ștefan a primit schima și a adormit în Domnul în 1406. Moaștele lui au fost găsite neputrezite în 1550, la zidirea bisericii de piatră a Sfintei Treimi, dar au fost lăsate sub piatră în biserica nouă. A fost canonizat în 1560 sau 1561.

Viața lui a fost scrisă de egumenul Ioasaf, mai târziu episcop de Vologda, din porunca mitropolitului Macarie, folosind scurte însemnări ale monahului Serapion, în vârstă de o sută de ani. Ioasaf a alcătuit și descrierea minunilor lui și slujba sa. La începutul secolului al XVII-⁠lea, mănăstirea Mahrișci, pustiită de polonezi, a fost dată Lavrei Sfântului Serghie.