Constantin din Amorion

Sfântul Mucenic Constantin din Amorion (Frigia) a fost unul dintre cei patruzeci și doi de mucenici din Amorion, ostași creștini. Pagina Azbyka îl pomenește în Viața mucenicilor din Amorion: Constantin, Aetie, Teofil, Teodor, Melisen, Calist, Vasoi și ceilalți cu ei.

În vremea războiului dintre împăratul grec Teofil (829-842) și sarazini, aceștia au izbutit să asedieze cetatea Amorion, din Galatia. Din pricina trădării căpeteniei Vaditzis, Amorion a căzut, iar patruzeci și doi dintre apărătorii ei, ostași, au fost luați în robie și trimiși în Siria. Șapte ani, în lunga robie, prizonierii au fost îndemnați în zadar să lase credința creștină și să primească islamul. Au respins stăruitor toate ofertele măgulitoare și au răbdat cu bărbăție amenințările cumplite. După multe chinuri, fără să fi frânt sufletul ostașilor creștini, au fost osândiți la moarte. Chiar înainte de execuție s-⁠a încercat clintirea tăriei sfinților. Lui Teodor, ostașul, i s-⁠a spus: „Știm că ai lăsat treapta sfântă ca să devii ostaș și să verși sânge; nu poți nădăjdui în Hristos, recunoaște-⁠l pe Mahomed”. Mucenicul a răspuns cu încredere: „Nu m-⁠am lepădat de Hristos, iar pentru că am părăsit treapta sfântă trebuie să-⁠mi vărs sângele”.

Osândiții s-⁠au apropiat liniștiți și fără teamă de călăi. Au fost decapitați, iar trupurile au fost aruncate în râul Eufrat. În slujbă sunt lăudați sfinții pătimitori: „fericitul” Teodor, „nebiruitul” Calist, „vitejul” Constantin, „minunatul” Teofil și „puternicul” Vasoi. Trădătorul Vaditzis n-⁠a scăpat de o soartă rușinoasă: dușmanii știau că nu se poate încrede în trădător și l-⁠au omorât.

Sfântul Constantin este pomenit la 19 martie, în stil nou. Pătimirea celor patruzeci și doi de mucenici se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.