Crescenția din Roma

Sfânta Muceniță Crescenția din Roma, Doica, a pătimit împreună cu Sfinții Mucenici Vit și Modest, în vremea împăratului Dioclețian (284-305). Pagina Azbyka le povestește împreună.

Vit era fiul unui boier sicilian păgân, Gilas. Încă de copil a aprins o dragoste fierbinte pentru Domnul Iisus Hristos și I se ruga neîncetat; Domnul i-⁠a dat darul facerii de minuni, vindeca bolnavii și a întors la Hristos mulți păgâni. Aflând, dregătorul Valerian l-⁠a chemat pe Gilas și l-⁠a sfătuit să-⁠și abată fiul de la credință. Tocmai atunci împăratul dăduse poruncă de prigoană, așa că nu numai copilul, ci toată casa lui Gilas putea pătimi. Gilas nu l-⁠a putut convinge pe Vit și a început să-⁠l bată. Pentru a-⁠l prinde în păcat trupesc, l-⁠a înconjurat cu belșug, i-⁠a adus fete frumoase, i-⁠a pus în față cele mai bune mâncăruri, ospețe și petreceri, dar fără izbândă. Vit se ruga neîncetat și cerea ajutorul lui Dumnezeu în ispite. Îngerii i s-⁠au arătat și s-⁠au rugat împreună cu el. Când Gilas a intrat la fiul lui și s-⁠a uitat la îngeri, a orbit pe loc. Gilas a făgăduit să se lepede de idoli, iar Vit l-⁠a vindecat, dar el, cu inima împietrită, nu și-⁠a ținut făgăduința; dragostea de fiu i s-⁠a prefăcut în ură și a hotărât să-⁠l omoare. Ca să-⁠l scape pe băiat, educatorul lui, Sfântul Modest, și doica lui, Sfânta Crescenția, creștini amândoi, l-⁠au dus pe ascuns din casa părintească. La un râu au găsit o barcă. Un înger a intrat cu ei în barcă și i-⁠a dus în ținutul Luchaniei.

Sfinții Vit și Modest au fost aduși înaintea lui Dioclețian. Împăratul i-⁠a făgăduit lui Vit mare cinste, slavă și bogăție, dar tânărul a refuzat și și-⁠a mărturisit credința cu aceeași îndrăzneală. A fost închis cu Modest. Când Hristos li s-⁠a arătat, întărindu-⁠i în nevoință și dându-⁠le ajutorul Său, legăturile le-⁠au căzut de pe mâini. Socotind minunea vrăjitorie, Dioclețian a poruncit ca Vit să fie aruncat într-⁠un cazan cu cositor clocotit; sfântul a stat în el ca în apă răcoroasă și a rămas nevătămat. Apoi i-⁠au dat drumul unui leu uriaș, dar tânărul și-⁠a făcut semnul Crucii, iar fiara s-⁠a culcat blând la picioarele lui și i-⁠a lins tălpile. Pe sfinți i-⁠au atârnat pe stâlpi și i-⁠au scrijelit cu gheare de fier. Sfânta Crescenția a ieșit din mulțimea privitorilor, s-⁠a mărturisit creștină și l-⁠a mustrat pe împărat pentru cruzime; a fost supusă aceluiași chin. Sfântul Vit a strigat către Dumnezeu: „Dumnezeule, mântuiește-⁠ne cu puterea Ta și ne izbăvește”. A început un cutremur; mulți păgâni au murit sub clădirile prăbușite, iar Dioclețian a fugit speriat în palat. Un înger i-⁠a luat pe mucenici de pe stâlpi și i-⁠a dus în Luchania. Sfântul Vit s-⁠a rugat ca Dumnezeu să le primească în pace sufletele și să nu-⁠i lipsească de binefaceri pe toți cei ce le vor face pomenirea. S-⁠a auzit din cer un glas: „Rugăciunea ta a fost ascultată”. Sfinții și-⁠au dat bucuroși sufletele lui Dumnezeu. Pătimirea lor s-⁠a petrecut în jurul anului 303. Pomenirea lor se face și la 16 mai. Moaștele Sfântului Vit au fost mutate la Praga. Sfântul binecredincios cneaz Venceslav al Boemiei (pomenit la 28 septembrie) a zidit în cinstea mucenicului Vit o biserică în care a fost mai târziu îngropat.

Sfânta Crescenția este pomenită la 29 mai și la 28 iunie, în stil nou. Pătimirea lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.