Crescențian din Roma

Sfântul Mucenic Crescențian din Roma a fost unul dintre mucenicii care au pătimit la Roma în prigoana lui Dioclețian și Maximian (284-305) și a urmașilor lor, Galeriu (305-311) și Maxențiu (305-312), împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Marcel, papa Romei. Pagina Azbyka îi pomenește pe toți laolaltă și vorbește de Crescențian doar ca de un deținut, mort sub chinuri odată cu Chiriac, Smaragd și Largie.

Împăratul Maximian, care stăpânea partea de apus a imperiului, a luat creștinilor rangurile ostășești și i-⁠a trimis la muncă silnică. Un creștin bogat, Trason, a început să le trimită prin creștinii Sisinie, Chiriac, Smaragd și Largie hrană și haine. Papa Marcel i-⁠a mulțumit pentru faptele bune, iar pe Sisinie și Chiriac i-⁠a hirotonit diaconi. Curând, ajutându-⁠i pe deținuți, Sisinie și Chiriac au fost prinși și trimiși la muncă. Ei făceau nu numai norma lor, ci lucrau și în locul bătrânului deținut Saturnin, iar pentru aceasta Maximian l-⁠a dat pe Sisinie la chinuri dregătorului ținutului, Laodichie. Sfântul a fost închis. Căpetenia închisorii, Apronian, l-⁠a chemat la interogatoriu pe Sisinie, dar, văzându-⁠i fața strălucind de lumină cerească, a crezut în Hristos și s-⁠a botezat, apoi a primit împreună cu Sisinie mirungerea de la papa Marcel, care i-⁠a împărtășit după Liturghie. În aceeași zi, 7 iunie, Sisinie și Saturnin, însoțiți de Apronian, au stat înaintea lui Laodichie. Apronian s-⁠a mărturisit creștin și a fost decapitat, iar Sisinie și Saturnin au fost aruncați în temniță. Laodichie a poruncit apoi să fie duși la un templu păgân și să jertfească. Saturnin a spus: „Domnul să prefacă în praf idolii păgâni”, și de îndată trepiedele pe care ardea tămâia în fața idolilor s-⁠au topit. Văzând minunea, ostașii Papie și Maur au mărturisit pe Hristos. După lungi chinuri, Sisinie și Saturnin au fost decapitați, iar Papie și Maur au fost închiși, rugându-⁠se să fie luminați cu Sfântul Botez, ceea ce Domnul le-⁠a îngăduit; ieșind neobservați din temniță, au primit Botezul de la papa Marcel și s-⁠au întors în temniță. La judecată s-⁠au mărturisit din nou creștini și au murit în chinuri cumplite. Trupurile lor au fost îngropate de prezbiterul Ioan și de Trason.

Pe Chiriac, Smaragd, Largie și pe ceilalți deținuți creștini i-⁠au istovit mai departe la muncă. Fiica cea mică a lui Dioclețian, Artemia, era chinuită de un duh necurat. Aflând că deținutul Chiriac vindecă bolile și alungă demonii, împăratul l-⁠a chemat la bolnavă. Alungând demonul, Chiriac a botezat-⁠o pe Artemia. Drept răsplată, împăratul i-⁠a eliberat pe Chiriac, Smaragd și Largie. Curând l-⁠a trimis pe Chiriac în Persia, să vindece fiica regelui persan. La întoarcerea în Roma, sfântul a fost prins din porunca împăratului Galeriu, ginerele lui Dioclețian, care se mânia pe predecesorul său pentru întoarcerea Artemiei la creștinism. A poruncit ca Chiriac, gol și în lanțuri, să fie purtat, spre rușine și râsul mulțimii, în urma carului lui. Papa Marcel l-⁠a mustrat în public pe împărat pentru cruzimea față de creștini nevinovați, iar împăratul a poruncit să fie bătut cu bâte și făcut văcar. Sfinții Chiriac, Smaragd, Largie și încă un deținut, Crescențian, au murit din chinuri. Atunci au fost uciși și Artemia și alți douăzeci și unu de deținuți din temnița lui Chiriac.

Papa Marcel a fost eliberat pe ascuns de clericii romani. A dezgropat trupurile mucenicilor Chiriac, Smaragd și Largie și le-⁠a îngropat în moșia a două creștine, Priscila și Lucina, în preajma Romei, prefăcând casa Lucinei în biserică. Maxențiu, urcat pe tron, a poruncit să se strice biserica și să se facă din ea grajd de vite, iar pe sfântul papă l-⁠a osândit să umble toată viața după vite. Istovit de foame, frig și duhoare, papa Marcel s-⁠a îmbolnăvit și a murit în 310. Sfintele Priscila și Lucina au fost izgonite cu necinste din Roma, iar moșiile lor jefuite.

Sfântul Crescențian este pomenit la 20 iunie, în stil nou. Pătimirea lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.