Sari la conținut

Sfânta Cuvioasă

Cuvioasele ascete din Adrianopol

Grup de femei ascete din Adrianopol, trecute la Domnul în jurul anului 305.

Prăznuire
1 septembriestil vechi 14 septembrie
Adormită
305secolul IV
Locul
Adrianople

Viața

Cuvioasele ascete din Adrianopol sunt un grup de femei, uneori numite patruzeci de fecioare, care au pătimit împreună cu dascălul lor, diaconul Amon, pe vremea împăratului Liciniu, pe la 305.

Trăiau în Adrianopol, în Tracia. Guvernatorul Vavdos le-⁠a arestat ca pe niște creștine și le-⁠a îndemnat să se închine idolilor. Celsina, una dintre ele și întâia din oraș, după o mărturisire curajoasă, le-⁠a adunat pe toate în casa ei, împreună cu dascălul lor, diaconul Amon, ca să se întărească pentru mucenicie. Amon a luat hârtia cu numele lor și le-⁠a citit tare, una câte una, apoi le-⁠a spus să lupte pentru Hristos prin mucenicie, căci Domnul va sta la poarta împărăției cerurilor și le va chema pe nume, ca să le dea cununa vieții veșnice. La a doua cercetare toate și-⁠au mărturisit statornic credința. Prin rugăciunea lor idolii s-⁠au sfărâmat, iar preotul idolilor a fost ridicat în aer și, chinuit de îngeri de foc, a căzut mort. Vavdos a poruncit să fie atârnat Amon, coastele să-⁠i fie zgâriate, rănile arse cu făclii aprinse și să i se pună pe cap un coif de aramă înroșit în foc. Întrucât Sfântul a rămas nevătămat, a fost dus cu ucenicele sale din Beroe (azi Stara Zagora, în Bulgaria) la Heracleea, la împăratul Liciniu. Pe drum li s-⁠a arătat Domnul și le-⁠a încurajat. Ajunse în oraș, au mers la locul unde erau puse moaștele Sfintei Mucenice Glicheria (13 mai) și au înnoptat rugându-⁠se; Sfânta li s-⁠a arătat și le-⁠a spus că le așteaptă de mult.

La Heracleea au fost aruncate fiarelor, dar acestea au adormit și nu le-⁠au atins. Când soldații aprindeau focul, ele i-⁠au prorocit lui Liciniu biruința lui Constantin cel Mare, izbânda creștinismului și sfârșitul închinării la idoli. Apoi, făcându-⁠și semnul crucii, zece dintre ele au sărit bucuroase în flăcări, lăudând pe Dumnezeu, care a răcorit focul. Au murit în pace în rug; opt au fost decapitate împreună cu dascălul lor Amon; pe celelalte călăii le-⁠au înjunghiat sau le-⁠au pus fier înroșit în gură. Numele lor s-⁠au păstrat în vechea lor Mucenicie. Sunt pomenite împreună cu Amon la 1 septembrie, în calendarul Bisericii Greciei (stil nou).

Prăznuiți în aceeași zi 1 septembrie