Dada din Dorostol

Sfântul Mucenic Dada din Dorostol a pătimit în anul 286, pe vremea împăratului Dioclețian (284-305), împreună cu frații săi Maxim și Quintilian. Se pomenesc la 11 mai.

Împăratul poruncise ca la sărbătorile mari să se aducă jertfe zeilor păgâni, iar creștinii să fie dați morții. Dregătorii Tarchiniu și Gaviniu au rânduit în Dorostol o mare sărbătoare, la care au venit locuitorii orașului și ai satelor din jur. După sărbătoare, cineva a spus împăratului că cei trei frați, Dada, Maxim și Quintilian, nu s-⁠au supus și s-⁠au dus în satul lor, Ozovia. Au fost trimiși ostași, care i-⁠au găsit rugându-⁠se și i-⁠au dus la judecată. Cercetați de stăpânitori, frații s-⁠au mărturisit creștini. Tarchiniu i-⁠a propus lui Maxim să devină preot al lui Zeus, dar el l-⁠a numit pe Zeus preadesfrânat și a mărturisit iarăși pe Dumnezeul adevărat. Tarchiniu a încercat să-⁠i convingă pe Dada și pe Quintilian, dar ei au spus că fratele lor Maxim cunoaște bine Sfânta Scriptură și că ei îl urmează în toate.

Mucenicii au fost trimiși în temniță, unde se gândeau numai la mântuirea sufletelor lor. La miezul nopții, când sfinții adormiseră, li s-⁠a arătat diavolul, înarmat împotriva lor, dar, trezindu-⁠se, ei au văzut un înger care le-⁠a spus să nu se teamă, pentru că Dumnezeu, nădejdea lor, îi va primi și este aproape de ei. A doua zi, Tarchiniu le-⁠a spus că zeii i-⁠au arătat în vis voia lor: să fie dați morții dacă nu aduc jertfă. Mucenicii au răspuns că Domnul le-⁠a poruncit să rabde chinuri pentru Numele Lui cel sfânt. Câteva zile chinurile și cercetările au continuat de dimineața până seara. În cele din urmă mucenicilor li s-⁠a dat osânda cu moartea și au fost duși sub pază în satul lor și tăiați acolo cu sabia.