Dada și Gavdelaa

Sfinții Mucenici Dada și Gavdelaa au fost nobili persani, uciși în anul 368 pentru credința lor în Iisus Hristos. Biserica îi pomenește la 12 octombrie.

Împăratul persan Șapur al II-⁠lea l-⁠a trimis pe Dada, protejatul său, să fie guvernator al unei provincii din vastul Imperiu Persan. Împăratul nu știa că Dada era creștin și că va începe curând să-⁠și folosească poziția pentru răspândirea învățăturii lui Hristos. Aflând câte ceva, Șapur a trimis în provincia lui Dada un sol, pe Adramelech, ca să cerceteze zvonurile. Când Adramelech i-⁠a scris împăratului că Dada este într-⁠adevăr creștin, acesta i-⁠a trimis, prin fiul său Gavdelaa, un ordin scris de a pedepsi și omorî pe oricine ar descoperi că e creștin.

Curând Adramelech l-⁠a adus pe Dada în fața judecății, unde acesta a refuzat să se lepede de credința lui. Judecătorii au poruncit să se facă un rug mare și să fie aruncat în el. Când a ieșit în fața focului, Dada s-⁠a închinat și s-⁠a rugat lui Dumnezeu, iar rugul s-⁠a stins și în locul lui a curs apă. Acest lucru l-⁠a mirat pe fiul împăratului, Gavdelaa, care se întreba dacă și lui i s-⁠ar îngădui să facă asemenea minuni dacă s-⁠ar lepăda de idoli și s-⁠ar închina lui Hristos. A poruncit să se aprindă un alt rug, s-⁠a rugat Dumnezeului creștinilor și focul s-⁠a stins. În acel moment Gavdelaa a căzut la picioarele lui Dada și și-⁠a mărturisit credința în Hristos, iar solul Adramelech a poruncit să fie înștiințat împăratul.

Șapur l-⁠a pus pe un oarecare Gargal să-⁠l judece pe Gavdelaa și pe ceilalți creștini. Acesta a poruncit la patru chinuitori să-⁠l biciuiască pe Gavdelaa cu vine de bou noduroase; când s-⁠au obosit, au venit alți patru, dar Gavdelaa a răbdat. Apoi Gargal a poruncit să-⁠i jupuiască de pe trup două curele de piele, dar prințul a răbdat și aceasta. Gargal nu s-⁠a oprit și a poruncit să i se bată o vergea prin cap, de la o ureche la alta, să i se sfâșie trupul cu cârlige și cu undițe, să i se străpungă umerii cu cârlige și să fie lăsat să atârne, să i se smulgă unghiile, să i se jupoaie pielea capului de la ceafă până în creștet și să fie trasă peste față, să-⁠i zdrobească picioarele, să-⁠i pună sub subsuori ghiulele înroșite, să fie fiert într-⁠un cazan cu smoală și pucioasă, să fie răstignit și țintit cu săgeți, să fie călcat de cai și fript în frigare. După legendă, Gavdelaa a îndurat toate și n-⁠a cerut decât să fie botezat. După ce i s-⁠a făcut aceasta, a murit în cele din urmă. Gargal a poruncit ca trupul lui mort să fie sfâșiat de cai, tăiat cu săbii și risipit în toate părțile, ca să-⁠l mănânce câinii. Niște oameni cucernici au adunat și au îngropat ce a rămas din prinț.

În aceeași zi, 12 octombrie, Biserica îi pomenește și pe mucenicii Dada, pe sora lui Gavdelaa, Kazdia, care îl ajutase adesea în vreme ce tatăl lor îl chinuia, și pe un vrăjitor Gargal (nu chinuitorul), care a stat în aceeași temniță cu Gavdelaa.