Damaschin cel Nou

Sfântul Sfințit Mucenic Damaschin cel Nou s-⁠a născut în satul Gabrovo din eparhia Târnovo, în Bulgaria. Tânăr încă, a plecat la Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea sârbească Hilandar, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot și în cele din urmă a fost ales egumen.

Într-⁠o călătorie pentru treburile mănăstirii a fost trimis la Svișcov, în Bulgaria, ca să primească o chirie de la un musulman pentru o proprietate a mănăstirii. Ca să nu plătească, omul a trimis o femeie turcoaică în odaia unde stătea sfântul, apoi a năvălit cu alții și l-⁠a învinuit de necuviință, faptă ce se pedepsea cu moartea. Cadiul nu a crezut vina, dar martorii mincinoși au cerut condamnarea, așa că l-⁠a osândit. I s-⁠a dat alegerea între moarte și lepădarea de credință. Damaschin a răspuns: „M-⁠am născut creștin și voi muri creștin. Ar fi nebunie să primesc a păstra viața aceasta trecătoare în schimbul pierzării veșnice.”

Văzând că nu-⁠l pot clătina, l-⁠au dus la locul execuției. Sfântul a cerut vreme de rugăciune, apoi a făcut semnul Crucii și a spus că e gata. A fost spânzurat la Svișcov la 16 ianuarie 1771 și a primit cununa muceniciei. Cei care l-⁠au osândit s-⁠au înecat în Dunăre, când bărcii lor s-⁠a răsturnat într-⁠o furtună. Viața lui a fost scrisă și de Sfântul Nicodim Aghioritul. Este pomenit la 16 ianuarie (stil nou; 29 ianuarie pe stil vechi).