Fulgențiu de Cartagena

Sfântul Ierarh Fulgențiu de Cartagena (Fulgențiu de Écija) s-⁠a născut la Cartagena și a fost episcop al Astigiei (azi Écija), în Hispania, în veacul al VI-⁠lea și începutul celui de-⁠al VII-⁠lea. A adormit în 630 (după altă părere, în 633). Se pomenește la 16 ianuarie (în Acta Sanctorum a bollandiștilor, la 14 ianuarie).

Familia

Ca frații săi Leandru și Isidor din Sevilla, doi arhiepiscopi ai Sevillei, dintre care cel dintâi era mai în vârstă și al doilea mai tânăr decât Fulgențiu, s-⁠a dăruit slujirii Bisericii. O soră a celor trei a fost Florentina. Tatăl lor, Severian, a trăit la început la Cartagena; era roman și (după informații mai târzii, dar îndoielnice) prefect imperial. După alte izvoare, se născuse în jurul anului 540 din Severian și soția lui Turtura, iar a doua soră ar fi fost Teodosia (părerile cercetătorilor se împart). Doi frați și sora sa au fost socotiți sfinți.

Episcop

Datele exacte ale vieții lui Fulgențiu lipsesc, fiindcă este pomenit doar din când în când în izvoarele vremii. Leandru, în Libellus-⁠ul său despre viața religioasă, scris pentru sora lui Florentina, spune că l-⁠a trimis pe Fulgențiu înapoi în orașul lui natal, Cartagena, lucru pe care acum îl regretă, temându-⁠se să nu i se întâmple vreun rău, și o roagă pe Florentina să se roage pentru el. Probabil prin înrâurirea lui Leandru, care a fost făcut arhiepiscop al Sevillei în 584 și care a avut un rol de seamă în treburile regatului vizigot, Fulgențiu a ajuns episcop al Astigiei (Écija), în provincia bisericească a Sevillei. După o altă părere, Leandru l-⁠a pus întâi episcop al Cartagenei, apoi, în 590, l-⁠a mutat la Astigi. Fiindcă Leandru a murit în 600 și Pegasie era încă episcop al Écija-⁠ei în 590, Fulgențiu ar fi fost ales episcop între 590 și 600. În 610 a semnat decretul regelui Gundemar (610-614), prin care s-⁠a întemeiat provincia Toledo, desprinzându-⁠se un teritoriu din cel al Cartagenei, aflată atunci sub stăpânirea bizantinilor.

Isidor, care i-⁠a urmat lui Leandru pe scaunul Sevillei, i-⁠a închinat „domnului său, slujitorul lui Dumnezeu” lucrarea sa despre slujbele Bisericii, De ecclesiasticis officiis, și anume a scris această istorisire despre obârșia și autorii Liturghiei la stăruința lui Fulgențiu. La al doilea Sinod din Sevilla (619), pentru care Isidor adunase episcopii provinciei Betica, s-⁠a adus spre judecată o neînțelegere între episcopul Astigiei și episcopul Córdobei, cu privire la o biserică pe care fiecare o socotea parohie a eparhiei sale; s-⁠a numit o comisie și, pe temeiul argumentelor din dreptul roman, s-⁠a hotărât că treizeci de ani de stăpânire netulburată dau titlu legal. Fulgențiu a luat parte în persoană la sinod, numele lui aflându-⁠se între semnăturile de pe actele lui. Este ultimul document din vremea lui care îl pomenește. A adormit cândva înainte de 633, căci atunci un oarecare Marcian este arătat ca episcop al Astigiei.

Cinstirea

Fulgențiu, ca sora și frații săi, a fost cinstit ca sfânt. În Hispania sărbătoarea lui s-⁠a ținut în zile deosebite. Este adesea încurcat în scrierile medievale cu Fulgențiu de Ruspe; i s-⁠au atribuit și unele lucrări, din care însă nu s-⁠a păstrat nimic. Se spune că, mult după moartea lor, o parte din oasele lui Fulgențiu și ale surorii lui Florentina au fost duse spre ocrotire în Sierra de Guadalupe și că în veacul al XIV-⁠lea au fost găsite în satul Berzocana din acei munți. Cealaltă parte a oaselor se află în catedrala din Murcia, în Cartagena, unde Fulgențiu este cinstit ca ocrotitor al eparhiei. Este ocrotitor și al orașului Plasencia și al eparhiei de acolo. De la veacul al XVI-⁠lea seminarul eparhial din Murcia îi poartă numele; părți din moaștele lui se află și la San Lorenzo de El Escorial, aduse din porunca regelui Filip al II-⁠lea. La Cartagena este deosebit de cinstită o sculptură a Sfântului Fulgențiu, lucrată de Francisco Salzillo.