Maxim de Totma

Fericitul Maxim de la Totma (Maxim Macarievici Popov, mort la 16 ianuarie 1650, la Varnițî, ținutul Totma) a fost preot și nebun pentru Hristos timp de patruzeci și cinci de ani, cinstit în Biserica Rusă ca sfânt. Se pomenește (stil vechi) la 16 ianuarie și în a treia duminică după Rusalii, în Soborul Sfinților din Vologda. Cinstirea lui este una locală, rânduită, după izvoare, în 1715, când arhiepiscopul Iosif al Ustiugului și Totmei a îngăduit să i se slujească molitfă; izvoarele nu dau data unei canonizări în toată Biserica.

Viața

Nu se știe când s-⁠a născut. După numele Popov se poate socoti că era din familie de preot. Nu se știe nici când și unde a primit preoția. În tinerețe a slujit ca preot la biserica Învierii din Varnițî, lângă Totma. Nu se cunosc nici pricinile care l-⁠au făcut să-⁠și ia asupra lui nevoința nebuniei pentru Hristos. Maxim a stat în rugăciune neîncetată, în post și în goliciune, nebăgând deloc în seamă grija trupului. A adormit la adânci bătrâneți, la 16 ianuarie 1650, și a fost îngropat la biserica din Varnițî.

Cinstirea

După moarte s-⁠a zidit o biserică de lemn deasupra moaștelor lui, cu hramul Sfintei Mari Muceniță Parascheva. Pentru că țăranii începuseră să primească vindecări la mormânt, martorii au alcătuit o povestire despre el, dar în 1676 a ars într-⁠un incendiu al noii biserici a Învierii. În 1680, din pricina altor minuni, s-⁠a făcut o nouă însemnare, tot pierdută. Între timp minunile de la mormântul dreptului au continuat, și în 1715 preotul Ioan Rohlețov, cu enoriașii, a cerut arhiepiscopului Iosif al Ustiugului și Totmei îngăduința să facă un mormânt și să pună pe el chipul lui. Arhiepiscopul a dat îngăduința și a binecuvântat să i se slujească molitfe, ca și celorlalți plăcuți ai lui Dumnezeu. În biserica Învierii din Varnițî s-⁠a făcut o raclă peste locul îngropării, iar peretele din afară a fost împodobit cu o frescă înfățișându-⁠l. Cea dintâi minune povestită este vindecarea unui locuitor din Totma de friguri, în 1680; a doua s-⁠a petrecut în 1691 cu un țăran bolnav nouă săptămâni, căruia i s-⁠a arătat în vis un bătrân care l-⁠a trimis să se închine la piatra de mormânt, și s-⁠a vindecat; a treia, cu o femeie vindecată în 1705 de nebunie. Pomenirea lui a fost mult cinstită de locuitorii Totmei, mai ales la 16 (29) ianuarie.