Onorat de Lérins

Sfântul Ierarh Onorat de Lérins a întemeiat mănăstirea din insulele Lérins, în sudul Galiei, și a fost apoi episcop de Arles. S-⁠a născut într-⁠o familie romană de rang consular în nordul Galiei și a adormit la 6 ianuarie 429, în brațele ucenicului său Ilarie. Biserica Apuseană îl pomenește la 16 ianuarie, iar în 2017 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a trecut în calendarul său.

Tinerețea și călătoria Onorat a primit o educație aleasă. Împreună cu fratele său, Venanțiu, s-⁠a convertit la creștinism și în jurul anului 368, sub îndrumarea unui om sfânt numit Caprasie, a pornit de la Marsilia spre Locurile Sfinte din Palestina și spre lavrele Siriei și ale Egiptului. Moartea fratelui, pe drum, în Grecia (după un izvor la Methone, după altul la Corint), le-⁠a oprit călătoria. Întors în Galia, Onorat s-⁠a așezat întâi într-⁠o peșteră din munții Esterel, în Provence. Încurajat de Leontie de Fréjus, a ales apoi insula pustie Lérins, numită azi Île Saint-⁠Honorat, ca să trăiască în singurătate.

Mănăstirea din Lérins Curând s-⁠au adunat în jurul lui mulți ucenici, între care Lup de Troyes, Eucherie de Lyon și Ilarie de Arles. Așa s-⁠a născut mănăstirea din Lérins, care în veacurile al V-⁠lea și al VI-⁠lea a fost o pepinieră de episcopi vestiți și de scriitori bisericești de seamă. Rânduiala de viață dată de el era luată în mare parte din cea a Sfântului Pahomie. Se crede că Sfântul Patrick s-⁠a pregătit acolo pentru misiunea sa în Irlanda. Ioan Casian, care vizitase mănăstirea, i-⁠a dedicat mai multe dintre Convorbirile sale.

Episcopul Arelatei Faima sfințeniei lui era atât de mare în sud-⁠estul Galiei, încât în 426 sau 427, după uciderea episcopului Patroclu, a fost chemat din singurătate să preia scaunul de la Arles, tulburat de arieni și de maniheeni. Se pare că a izbutit să restabilească ordinea și dreapta credință, continuând să îndrume de departe pe monahii din Lérins. A adormit în brațele lui Ilarie, ucenic și, după toate semnele, rudă a sa, care i-⁠a urmat la scaun. Ilarie a rostit sau a scris o cuvântare despre viața lui, cea mai veche povestire amănunțită despre el, în care spune că, dacă iubirea ar putea fi închipuită, ar trebui înfățișată cu chipul lui Onorat.

Scrierile lui și Rânduiala dată monahilor din Lérins nu s-⁠au păstrat.

Moaștele și cinstirea Trupul i-⁠a fost îngropat la Arles, în capela Sfântului Genesie. În 1391 moaștele au fost mutate în mănăstirea întemeiată de el, unde au rămas până în 1788, apoi la catedrala din Grasse, unde se află și azi. La sfârșitul secolului al XX-⁠lea o părticică a fost adusă înapoi în mănăstire și este păstrată într-⁠o raclă aurită sub altarul unei capele din bazilică. În evul mediu, mulți pelerini veneau la Lérins, mai ales după viața sa în limba occitană scrisă în jurul anului 1300 de monahul Raymond Féraud. Una dintre insulele Lérins, în fața Rivierei franceze, poartă astăzi numele lui.