Deodat de Nevers

Sfântul Deodat (Dié, Didier, Dieudonné) a fost episcop al Nevers-⁠ului din anul 655 și a murit în jurul anului 679, la Saint-⁠Dié-⁠des-⁠Vosges, orașul care s-⁠a născut în jurul mănăstirii întemeiate de el. Este pomenit la 19 iunie.

Se spune că s-⁠a născut pe la 590 într-⁠o familie vestită din vestul Franței; unele izvoare cred că ar fi fost irlandez de neam. În 655 a fost numit episcop de Nevers și a luat parte în 657 la sinodul de la Sens. În 664 a părăsit scaunul, după ce a recomandat clerului alegerea unui urmaș. L-⁠a cunoscut pe Sfinții Arbogast și Florențiu și a ajuns pe cărările munților până în pădurea de la Haguenau, unde a trăit ca pustnic, mai ales la mănăstirea din Ebersheim, întemeiată de regele Childeric al II-⁠lea. A botezat, cu numele Deodat, pe fiul Sfintei Hunna (Una), care a fost și el cinstit ca sfânt și s-⁠a făcut monah la Ebersheim.

Mai târziu s-⁠a retras mai adânc în munții Vosgi. Hun, stăpânul Văii Galileii, i-⁠a dăruit un teritoriu, iar darul a fost întărit de regele Childeric al II-⁠lea. Acolo a întemeiat mănăstirea Juncturae (Jointures), pusă la început sub regula Sfântului Columban și mai târziu sub regula Sfântului Benedict. După tradiție, a murit în brațele Sfântului Hidulf, episcopul Trierului.

Orașul Saint-⁠Dié a crescut în jurul mănăstirii Jointures, deși unele izvoare leagă numele orașului de un sfânt mai vechi, Deodat de Blois (mort pe la 525). Sfântul Deodat este chemat în ajutor în vreme de ploaie și furtună, împotriva ciumei și a duhurilor rele. Este înfățișat cu mâna întinsă spre norii de furtună sau scoțând un duh rău dintr-⁠o femeie.