Iuda Tadeu

Sfântul Apostol Iuda Tadeu, numit în Evanghelii „Iuda al lui Iacov” și, în alte liste, Tadeu sau Leveu, a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Hristos. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 19 iunie ca „ruda Domnului” și îl socotește autorul Epistolei sobornicești a lui Iuda din Noul Testament. Datele despre viața lui se amestecă adesea cu ale Sfântului Apostol Tadeu din cei șaptezeci, pomenit la 21 august, iar sinaxarele nu le deosebesc întotdeauna.

Numele și rudenia

În Evangheliile după Luca și Ioan și în Faptele Apostolilor apostolul este numit Iuda al lui Iacov, adică fiu sau frate al lui Iacov, și este deosebit de Iuda Iscarioteanul. În Evangheliile după Matei și Marcu, în locul lui apare Tadeu, de unde tradiția veche a socotit că e vorba de aceeași persoană. Sinaxarul grecesc de la saint.gr amintește mai multe păreri. După una, Iuda a fost fratele Domnului după trup și al apostolului Iacov, adică fiul lui Iosif din altă căsătorie. După alta, a fost fiul lui Alfeu și fratele lui Iacov cel Mic, cu numele Tadeu sau Leveu. Părerile învățaților se despart și azi în privința identificării.

La Cina cea de Taină, Iuda, „nu cel Iscarioteanul”, a întrebat Domnul de ce Se va arăta lor și nu lumii, după cum scrie în Evanghelia după Ioan.

Epistola

Epistola lui Iuda, scurtă, îi sfătuiește pe creștini să-⁠și zidească sieși credința preasfântă, să se roage în Duhul Sfânt și să rămână în dragostea lui Dumnezeu într-⁠o lume stricată de păcat. Tradiția îl socotește autor; unii cercetători moderni o văd ca scriere mai târzie, sub nume împrumutat.

Propovăduirea și mucenicia

După Cincizecime, spune sinaxarul, a lucrat puțin la Ierusalim, apoi a propovăduit în Mesopotamia, prin multe primejdii. Tradițiile despre sfârșitul lui nu se potrivesc. Sinaxarul grecesc spune că a vizitat Edesa și a fost prins în cetatea Ararat, unde necredincioșii l-⁠au ucis cu săgeți. Altă relatare îl face să fi murit la Edesa. Predania Bisericii Armene spune că a pătimit în Armenia, în anul 66, din porunca regelui Sanatruc, împreună cu Sfântul Apostol Bartolomeu; de aceea armenii îi cinstesc pe amândoi ca ocrotitori ai Bisericii lor. Tradiția apuseană vorbește despre o mucenicie la Beirut, în jurul anului 65, împreună cu Simon Zelotul. Cu toate acestea, relatarea despre Edesa și regele Avgar o leagă mai ales de Tadeu din cei șaptezeci, pe care unii îl socotesc aceeași persoană.

Cinstirea

Biserica îl prăznuiește la 19 iunie, iar la 30 iunie îl pomenește în Soborul celor doisprezece apostoli. După o tradiție apuseană, moaștele lui se află la Roma, în Bazilica Sfântul Petru, într-⁠un mormânt comun cu ale lui Simon.