Ioan Maximovici

Sfântul Ierarh Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shanghai și San Francisco, a fost un ierarh și ascet al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, păstor în China, în Europa Occidentală și în Statele Unite. S-⁠a născut în 1896 în Ucraina de azi și a trecut la Domnul în 1966, la Seattle. Credincioșii l-⁠au cunoscut ca părinte duhovnicesc blând și ca făcător de minuni; este numit și Sfântul Ioan Făcătorul de minuni.

Copilăria și studiile S-⁠a născut la 4 iunie 1896 (stil vechi), cu numele Mihail Borisovici Maximovici, în satul Adamovka, în gubernia Harkov, într-⁠o familie nobilă care sprijinea mănăstirea Sviatogorsk. Tatăl său, Boris, avea rădăcini sârbești, iar mama se numea Glafira. Printre strămoșii lui se număra Sfântul Ioan din Tobolsk, canonizat în 1916. Copil bolnăvicios, strângea icoane și cărți bisericești și citea cu patimă viețile sfinților. Doica lui franțuzoaică a trecut, sub înrâurirea copilului, de la catolicism la Ortodoxie.

Între 1907 și 1914 a urmat Școala de cadeți din Poltava, apoi, la stăruința părinților, Facultatea de Drept din Harkov, absolvită în 1918. Duhovnicește s-⁠a apropiat de arhiepiscopul Antonie Hrapovițki, care i-⁠a fost îndrumător.

În Iugoslavia După revoluție familia a plecat în Regatul sârbilor, croaților și slovenilor; în 1921 a ajuns la Belgrad. A urmat Facultatea de Teologie, absolvită în 1925, și, în sărăcie, își câștiga existența vânzând ziare. În 1924 a fost hirotesit citeț de mitropolitul Antonie, iar în 1926 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Milkovo, cu numele Ioan, în cinstea Sfântului Ioan din Tobolsk. A fost hirotonit ierodiacon, apoi preot în 1926. După hirotonie, spun cei apropiați, nu s-⁠a mai culcat în pat și mânca o singură dată pe zi. A fost profesor de religie la gimnaziul din Velika Kikinda și apoi la seminarul din Bitola, sub conducerea Sfântului Nicolae Velimirovici, unde slujea și în limba greacă; avea obiceiul să slujească în limba locului. Vizita bolnavii în spitale, îngrijindu-⁠i cu rugăciune și cu Sfânta Împărtășanie.

La Shanghai În 1934 a fost hirotonit episcop și numit la Shanghai. A găsit biserica Sfântul Nicolae nefinisată și o comunitate împărțită pe naționalități. S-⁠a implicat în instituțiile caritabile, a înființat un orfelinat și un cămin pentru copiii săracilor, a lucrat pentru unitatea Bisericii și pentru legătura cu sârbii și grecii ortodocși de acolo. I s-⁠au atribuit minuni prin rugăciunile lui. Chiar și în vremea ocupației japoneze, își urma lucrarea pastorală și ignora interdicția de circulație. Fiind singurul ierarh rus din China care a refuzat să se supună Patriarhiei Moscovei aflate sub controlul sovietic, a fost ridicat în 1946 la rangul de arhiepiscop al Chinei.

Când comuniștii au luat puterea în 1949, enclava rusă a fost silită să plece, întâi într-⁠o tabără de refugiați de pe insula Tubabao, din Filipine, apoi în Australia și Statele Unite. Ioan a mers la Washington ca să obțină ca ai săi să fie primiți ca refugiați; în 1950 s-⁠a semnat o lege care a permis intrarea a patru mii de europeni din Orientul Îndepărtat.

Europa de Apus și San Francisco În 1951 a fost numit în Arhiepiscopia Europei Occidentale, cu scaunul la Paris, apoi la Bruxelles. Lucrarea lui de întocmire a viețuirilor de sfinți a făcut cunoscuți Ortodoxiei numeroși sfinți apuseni dinaintea Schismei. În 1962 a fost mutat la San Francisco, unde a găsit o comunitate dezbinată și o catedrală neterminată. A isprăvit catedrala Maicii Domnului, Bucuria tuturor celor întristați, a adus oarecare liniște în comunitate și a fost calomniat de adversari, care i-⁠au intentat un proces pentru gestionarea fondurilor construcției; a fost declarat nevinovat. A luat parte la pregătirea canonizării Sfântului Ioan de Kronstadt, în 1964.

Adormirea și cinstirea A adormit la 2 iulie 1966 (19 iunie, stil vechi), în timpul unei vizite la Seattle, și a fost așezat sub altarul catedralei din San Francisco. Biserica Rusă din Afara Rusiei l-⁠a canonizat la 2 iulie 1994, iar Sinodul Episcopilor Bisericii Ruse l-⁠a proslăvit pentru întreaga Biserică la 24 iunie 2008. Este pomenit la 19 iunie (stil vechi), ziua adormirii, iar aflarea moaștelor la 29 septembrie. În Grecia este cinstit la mănăstirea Sfântului Nectarie din Trikorfo, Focida, și în Katerini.