Paisie de la Hilandar

Cuviosul Paisie de la Hilandar a fost un monah bulgar din Sfântul Munte, care a trăit în secolul al XVIII-⁠lea. A scris Istoria slavo-⁠bulgară, prin care și-⁠a chemat poporul să nu-⁠și uite credința, limba și trecutul, și este cinstit ca unul dintre părinții renașterii bulgare.

S-⁠a născut în 1722, în eparhia Samokovului, cel mai probabil la Bansko. În 1745 a venit în Sfântul Munte și a intrat în Mănăstirea Hilandar, unde a fost tuns în monahism și hirotonit ieromonah, ajungând și locțiitor de egumen.

În vremea aceea, sub stăpânire otomană și sub o puternică înrâurire grecească, mulți bulgari își pierduseră încrederea în propriul neam și în propria limbă. Cercetând cu răbdare manuscrisele și hrisoavele din bibliotecile atonite și din alte locuri, Paisie a adunat știri despre țarii, sfinții și Biserica poporului său.

În 1762 a încheiat, la Mănăstirea Zografu, Istoria slavo-⁠bulgară. În ea vorbește cu dragoste despre sfinții bulgari, despre Sfinții Chiril și Metodie și despre vechea strălucire a țaratelor bulgare, îndemnându-⁠și conaționalii să-⁠și prețuiască limba și credința. Scrierea a fost copiată de mână și răspândită pe larg, trezind conștiința unui întreg popor.

A călătorit mult prin ținuturile bulgare ca monah trimis să strângă milostenie pentru mănăstire și a trecut la Domnul în 1773, în timpul unei astfel de călătorii, lângă Asenovgrad. Biserica Ortodoxă Bulgară l-⁠a trecut în rândul sfinților în 1962 și îl prăznuiește la 19 iunie.