Ursicin al Ravennei

Ursicin a fost episcop și arhiepiscop al Ravennei din 533 până la moartea sa, în 536, urmaș al lui Ecleziu. Izvoarele noastre îl numesc sfânt al Bisericii Catolice, nu spun că ar avea vreo canonizare ortodoxă și nu-⁠i dau o zi în calendarul menaion. Izvorul rus îl pomenește la 5 septembrie. Nu trebuie confundat cu Sfântul Ursicin, sfințit mucenic din secolul I, de la Ravenna.

Episcopul și bazilica

Înaintea lui a fost episcopul Ecleziu al Ravennei (522 până la 532), dar se poate ca Ursicin să nu-⁠i fi urmat chiar îndată, scaunul rămânând vacant. Ursicin a fost mandans, adică cel ce a comandat, pentru bazilica Sant'Apollinare in Classe, vestită azi. Aceasta se bazează pe o inscripție din pridvorul bisericii, păstrată de istoricul bisericesc Andrea Agnello în secolul al IX-⁠lea și azi pierdută: bazilica fericitului Apolinarie preotul a fost zidită și împodobită din temelii, la comanda episcopului Ursicin, de Iulian Argentarul, și sfințită de episcopul Maximian. Mormântul lui se află în Ravenna, în bazilica San Vitale, în capela lui Nazarie și Celsiu.

Chipul din bazilică

Cea mai veche înfățișare a lui este în mozaicul absidei bazilicii Sant'Apollinare in Classe (secolul al VI-⁠lea), împreună cu alți episcopi cinstiți local: Sever, Urs și Ecleziu. Episcopii Sever și Urs țin de generații dinainte, Ecleziu și Ursicin sunt din secolul al VI-⁠lea, vremea mozaicului. Deasupra episcopilor, zugrăviți fără nimb, atârnă diademe, între perdele strânse. Ursicin poartă dalmatică albă, planetă și palliu, un veșmânt care la început era purtat numai de papi și arhiepiscopi, și încălțări deosebite, o altă haină a celor de sus. În stânga ține Sfânta Scriptură, înfățișată ca un codice bogat împodobit. Ca în lumea veche, nu atinge obiectul sfânt cu mâinile goale, ci le acoperă cu planeta. Chipurile episcopilor Ecleziu și Ursicin sunt zugrăvite ca portrete ale celor din vremea aceea.