Ioan Pustnicul din Ierusalim

Cuviosul Ioan Pustnicul din Ierusalim a fost un nevoitor din Palestina, care și-⁠a petrecut zilele în post și rugăciune într-⁠o peșteră din apropierea Ierusalimului, în veacul al VI-⁠lea. Se spune că a murit în anul 586. Era neagonisitor: singura lui avere era o icoană a Maicii Domnului, înaintea căreia ardea mereu o candelă.

Bătrânul mergea adesea la locurile sfinte din Ierusalim, la muntele Sinai și la mormintele sfinților mucenici și ale nevoitorilor. Când pleca, lăsa candela aprinsă înaintea icoanei Împărătesei Cerului și ceruse binecuvântarea ei pentru drum. La întoarcere, după o lună sau chiar după șase, găsea candela arzând și plină cu untdelemn.

Odată, pe o cărare îngustă, cu tufișuri de ambele părți, era cu neputință să se încrucișeze două persoane. Sfântul a văzut deodată un leu venind spre el, iar fiara s-⁠a ridicat în picioarele din spate și i-⁠a făcut loc. Un frate venit în peșteră l-⁠a întrebat de ce trăiește într-⁠o sărăcie atât de mare; bătrânul i-⁠a spus că peștera lui cuprinde bogății duhovnicești mai mari decât orice comoară pământească. A adormit la adâncă bătrânețe și este pomenit la 19 iunie (stil nou).