Dionisie de la Colciu

Cuviosul Dionisie Ignat de la Colciu (1909-2004), ieroschimonah la Muntele Athos, a fost un mare părinte duhovnicesc român al secolului al XX-⁠lea. Patriarhia Ecumenică l-⁠a canonizat la 31 august 2025 cu titulatura „Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu”, iar pomenirea lui este la 11 mai.

Copilăria și chemarea

S-⁠a născut la 22 septembrie 1909 în comuna Vorniceni, județul Botoșani, într-⁠o familie de țărani cu opt copii. Părinții, Ioan și Casandra Ignat, i-⁠au dat la botez numele Dumitru; era cel mai mic dintre frați. Cel mai mare, Gheorghe, a ajuns și el monah, cu numele Ghimnazie.

Ars de dorul vieții monahale, Dumitru și-⁠a urmat fratele la Schitul Măgura în 1923, la numai 14 ani. Starețul a hotărât să-⁠l primească în ciuda vârstei, dar să-⁠l trimită totodată la școală. Timp de doi ani a învățat la Școala Profesională din Târgu Ocna și a vizitat schitul cât a putut de des.

La Sfântul Munte

În 1926, când Moldova era tulburată de schimbarea calendarului, a plecat la Athos împreună cu fratele său, ierodiaconul Ghimnazie. La 6 septembrie 1926 au intrat în Sfântul Munte, au făcut un scurt pelerinaj și au încercat să se așeze la Schitul Prodromu, dar nu au fost primiți. Atunci au hotărât, împreună cu schimonahul Sebastian, să cumpere Chilia Buna Vestire, din ascultarea Mănăstirii Pantocrator, și au fost nevoiți să lucreze trei ani ca argați la Mănăstirea Iviron.

Despre începuturi, părintele Dionisie spunea că mânca o supă lungă, subțiată cu apă, cu două-⁠trei boabe de orez și o mână de măsline, dar că atunci avea o bucurie duhovnicească și un dar de la Dumnezeu pe care nu le mai are acum, când sunt bani și toate cele de folos. A fost tuns în monahism în 1927 și hirotonit ierodiacon în 1931.

După moartea starețului Sebastian, în 1933, cei doi frați s-⁠au mutat la Chilia Sfântul Tihon din Zadonsk, în Kapsala, unde stareț era Ghedeon Chelaru. În 1937 Dionisie a fost hirotonit ieromonah și, în același an, au preluat Chilia de la Colciu, cu hramul Sfântul Gheorghe. În 1945 a devenit duhovnic. După moartea starețului Ghedeon, în 1979, a urmat la stăreție, iar obștea s-⁠a înmulțit cu noi viețuitori. A fost socotit unul dintre marii duhovnici ai Sfântului Munte.

Învățătura și cinstirea

Una dintre temele de căpetenie ale povățuirii sale era dragostea. El spunea că Dumnezeu este dragoste, că cine are dragoste este cu Dumnezeu, iar cine nu o are față de aproapele nu are pe Dumnezeu cu sine; postul, metaniile și celelalte fapte bune sunt bune, dar fără dragoste nu au niciun folos, fiindcă dragostea acoperă vârful tuturor faptelor bune. Sfântul Paisie Aghioritul spunea despre el că părintele Dionisie românul are ceva deosebit în el.

A trecut la Domnul la 11 mai 2004, în Sfântul Munte, la Chilia Sfântul Gheorghe de la Colciu, din ascultarea Mănăstirii Vatopedu. Canonizarea lui a fost hotărâtă la 31 august 2025 de Patriarhia Ecumenică, iar prăznuirea este rânduită la 11 mai.