Dionisie Petușkov

Sfântul Cuvios Mucenic Dionisie Petușkov, schimonah, s-⁠a născut la 26 septembrie 1866 în satul Sumino din ținutul Kașin, gubernia Tver, în familia țăranilor Iosif Ioachimovici și Matrona Ivanovna Petușkov. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 10 iunie 1931, la Moscova. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

La 24 septembrie 1905 a intrat ca frate începător la Pustia Nil-⁠Stolobenski din ținutul Ostașkov, unde a avut ascultarea de lumânărar. La 10 ianuarie 1910 a fost tuns în monahism cu numele Eutimie, iar mai târziu a primit schima cu numele Dionisie. S-⁠a nevoit în mănăstire până la închiderea ei de către ateiști, în 1927.

A doua zi după închidere a venit la pustie Serghei Feodorovici Komarov, un țăran bogat și cucernic, de mult ocrotitor al mănăstirii. Îl cunoștea de ani buni pe părintele Dionisie și îl cinstea ca pe un bătrân plin de har, așa că l-⁠a chemat la gospodăria sa din Cerenciha și i-⁠a dat o casă goală cu două camere. Într-⁠una bătrânul dormea, iar în cealaltă a făcut un loc de rugăciune, unde ținea sicriul pregătit pentru sine.

Oamenii din jur au aflat că s-⁠a așezat acolo un schimonah de la Nil-⁠Stolobenski și au început să vină: unii pentru binecuvântare, alții pentru un sfat în greutățile vieții, mai ales ale celei de familie, unii ca să întrebe dacă să intre în colhoz, iar alții ca să ceară rugăciune pentru vindecare. Părintele îi primea pe toți și, după rugăciune, ungea bolnavii cu untdelemn din candelă. Pe măsură ce mulțimea creștea, vestea a ajuns și la autorități.

La începutul anului 1930 casa a fost percheziționată, iar bătrânul a plecat curând, scăpând atunci de arestare. Credincioșii l-⁠au găzduit pe alte gospodării și el se muta de la una la alta. În noaptea de 6 februarie 1931 agenți ai OGPU au venit la Cerenciha să-⁠l aresteze. Negăsindu-⁠l, au cerut gazdei să spună unde se află, iar Serghei Feodorovici a răspuns că nu știe și că ar vrea să fie luat el în locul bătrânului, ca să sufere pentru el. Părintele Dionisie a fost apoi prins și dus la închisoare.

Întrebând pe localnici, agenții au văzut că schimonahul se bucura de multă dragoste și autoritate printre țărani și au hotărât să nu-⁠l mai elibereze. A fost dus la Tver, iar la 18 februarie la închisoarea Butârka din Moscova, dosarul lui fiind alăturat unui proces mai larg cu preoți, monahi și mireni.

La interogatoriu a mărturisit că îl căutaseră multe femei pentru binecuvântare și sfat și că a spus ceea ce gândea: socotea că a venit vremea de dinaintea Judecății, că puterea sovietică este îngăduită de Dumnezeu doar ca pedeapsă pentru păcate, iar colhozurile i se păreau potrivnice credinței, pentru că acolo credinciosul nu se poate ruga. A adăugat că nu a impus nimănui aceste păreri. La 6 iunie 1931 Colegiul OGPU l-⁠a osândit la moarte, iar la 10 iunie a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, la cimitirul Vagankovo din Moscova.

Se prăznuiește la 10 iunie, în ziua mărturisirii sale, și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, precum și în soborurile sfinților din Tver și din Moscova.