Ignatie al Rostovului

Sfântul Ignatie a fost episcop al Rostovului în secolul al XIII-⁠lea, făcător de minuni, mort la 28 mai 1288. Este pomenit la 28 mai (10 iunie după calendarul gregorian, după izvorul sârbesc), cu slujbă cu șase stihiri, și în Soborul sfinților din Rostov; fișa dă și 23 mai.

La început a fost slujitor la biserica Maicii Domnului din Rostov, apoi s-⁠a nevoit la mănăstirea Bobotează din Rostov. În 1261, pe când era arhimandrit al acestei mănăstiri, marele cneaz Alexandru Nevski l-⁠a numit ajutor al episcopului Chiril al Rostovului, iar după moartea acestuia, la 19 septembrie 1262, mitropolitul Chiril l-⁠a pus pe Ignatie episcop pe scaunul Rostovului. Cronica pomenește la anii 1266, 1269, 1271 și 1276 până la 1278 participarea lui la cununii și îngropări ale membrilor familiei cneziale. În 1274 a fost la sinodul din Vladimir, adunat de mitropolitul Chiril pentru a pune capăt neorânduielilor din Biserică și din cler. A luat parte la luminarea cu creștinismul a ținutului Beloozero.

În 1278 l-⁠a îngropat pe cneazul Gleb Vasilkovici în catedrala Adormirii din Rostov, iar după nouă săptămâni, nu se știe de ce, a poruncit să fie scos trupul lui din mormânt la miezul nopții și îngropat în mănăstirea Spasski, pentru care lucru mitropolitul Chiril l-⁠a supus opreliștii. Se pare însă că Ignatie a avut temei în această pricină neluminată, cum arată iertarea grabnică din partea mitropolitului și observația unei cronici că mitropolitul i-⁠a dat pedeapsă din pricina unei clevetiri. În 1280 a luat parte la Pereaslavl la înmormântarea mitropolitului Chiril, mort acolo. În același an a acoperit cu cositor și a pardosit cu marmură roșie biserica Maicii Domnului din Rostov. În anul următor, 1281, a fost împăciuitor între frații cnejii rostoveni Dimitrie și Constantin Borisovici, certați pentru ținuturi; a mers la Vladimir și l-⁠a rugat pe marele cneaz Dimitrie Alexandrovici să vină la Rostov și să-⁠i împace pe frați. În amintirea acestei împăcări, sfântul a pus temelia bisericii Boris și Gleb din Rostov. În 1282, nu pentru întâia oară, a mers în Hoardă să mijlocească pentru cler.

Sfântul Ignatie a murit la 28 mai 1288 și, după povestirea biografilor lui, încă înainte de îngropare s-⁠a proslăvit prin minuni. Când la slujba înmormântării au vrut să-⁠i pună în mână o hârtie de dezlegare, a ridicat singur mâna și a luat hârtia; cei de față, cuprinși de groază, nu au îndrăznit să-⁠i dea trupul pământului, iar moaștele lui au stat descoperite în catedrala Adormirii din Rostov, într-⁠o raclă de argint (din 1795). Izvorul sârbesc spune că a condus Biserica 26 de ani cu mare dragoste și milă și că, la moartea lui, unii l-⁠au văzut ridicându-⁠se din sicriu, înălțându-⁠se deasupra bisericii și binecuvântând de la înălțime poporul și orașul, apoi întorcându-⁠se în sicriu. Cea mai veche copie cunoscută a slujbei lui este din a doua jumătate a secolului al XIV-⁠lea sau începutul celui de-⁠al XV-⁠lea, iar cea mai veche copie a vieții, din 1420.