Gherman de Paris

Sfântul Gherman a fost episcop al Parisului în veacul al VI-⁠lea și este cinstit atât în Biserica Romano-⁠Catolică, cât și în cea Ortodoxă. Biserica îl pomenește ca pe un monah și păstor bun, numit „părintele săracilor”, care a lucrat pentru pace într-⁠o vreme de războaie fără sfârșit între regii franci.

S-⁠a născut în jurul anului 496, lângă Autun, în Burgundia, din părinți nobili galo-⁠romani. A învățat la Avallon și la Luzy, sub îndrumarea vărului său, preotul Scalion. În jurul vârstei de treizeci și cinci de ani a fost hirotonit preot de Agripin al Autunului și a ajuns egumen al mănăstirii Sfântul Simforian din apropiere. Era harnic și aspru cu sine, dar milostenia lui atât de largă încât monahii se temeau că într-⁠o zi va împărți toată averea mănăstirii și s-⁠au răsculat împotriva lui.

În 555, după moartea episcopului Sibeliu al Parisului, regele Hildebert I l-⁠a pus episcop al Parisului. Pe noul scaun a continuat aceleași nevoințe monahale. A luptat pentru curăția moravurilor clerului, a mustrat păcatele celor mari, a căutat să stârpească rămășițele păgânismului din Galia și să oprească excesele care însoțeau sărbătorile creștine. A luat parte la sinoadele al III-⁠lea (557) și al IV-⁠lea (573) din Paris și la cel de-⁠al II-⁠lea din Tours (566). În 568 a trebuit să-⁠l afurisească pe regele Charibert pentru nelegiuirile lui; Charibert a murit în 570.

Când frații supraviețuitori s-⁠au luptat pentru moștenire, Gherman a încercat fără izbândă să-⁠i împace. Sigebert și Chilperic, îndemnați de soțiile lor, Brunhilda și Fredegunda, au pornit război; Chilperic a fost înfrânt, iar Parisul a căzut în mâna lui Sigebert. Gherman i-⁠a scris Brunhildei să-⁠l oprească de la alte lupte, dar Sigebert a pornit împotriva lui Chilperic, la Tournai, și a fost ucis în 575, din porunca lui Fredegunda. Sfântul a adormit la 28 mai 576, înainte să fi văzut pacea.

În 542, regele Hildebert asediase Zaragoza; auzind că locuitorii se puseseră sub ocrotirea mucenicului Vicențiu, a ridicat asediul, iar episcopul cetății i-⁠a dăruit stola sfântului. Hildebert a zidit la Paris o biserică pentru această moaște. Gherman a sfințit-⁠o la 23 decembrie 558, în ziua în care a murit regele. Lângă ea s-⁠a întemeiat o mănăstire, devenită mai târziu vestita abație Saint-⁠Germain-⁠des-⁠Prés, în a cărei capelă a fost îngropat sfântul. În 756, moaștele lui au fost mutate în biserica mare, după o vedenie a unei femei evlavioase. Poetul Venanțiu Fortunat, care i-⁠a scris viața (o înșiruire de minuni), spune că sfântul ar fi săvârșit prima minune încă din pântecele mamei. Moaștele sale au fost purtate în procesiune pe străzile Parisului vreme de nouă veacuri, în vremuri de ciumă și de nenorocire. Tradiția îi atribuie un tratat despre liturghia galicană. Este, împreună cu Sfânta Genoveva și Sfântul Dionisie, ocrotitor al Parisului. Numele său a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse în 2017. Se prăznuiește la 28 mai, iar mutarea moaștelor la 25 iulie.