Gherontie al Moscovei

Sfântul Ierarh Gherontie al Moscovei a fost mitropolit al Moscovei și al întregii Rusii din 1473 până la moartea lui, în 1489, al patrulea mitropolit pus la Moscova fără aprobarea patriarhului ecumenic al Constantinopolului, cum se făcea de obicei. Biserica Rusă l-⁠a canonizat pentru cinstirea în toată Biserica la 3 februarie 2016, iar el este pomenit la 28 mai.

Cu puțin înainte de 1445 a ajuns egumen la mănăstirea Simonov a Adormirii Maicii Domnului din Moscova, iar în 1447 a fost înălțat arhimandrit. A luat parte la soborul din Moscova care a trimis lui Dmitri Șemiaka o scrisoare cerându-⁠i să se împace cu Vasile al II-⁠lea, sub amenințarea afurisirii. În 1453 a fost hirotonit episcop de Kolomna, iar la 29 iunie (7 iulie) 1473, după moartea mitropolitului Filip, a fost înălțat mitropolit al Moscovei și al întregii Rusii. Vremea lui a fost însemnată de zidiri intense de biserici și clădiri pentru mitropolie: a fost refăcută casa mitropolitană; în 1484 s-⁠a pus temelia catedralei mitropolitane de piatră a Punerii Rizei, sfințită de el în 1486; s-⁠a încheiat zidirea clădirii de azi a catedralei Adormirii.

Adesea s-⁠a ciocnit cu marele cneaz Ivan Vasilievici în probleme bisericești, dar i-⁠a sprijinit faptele militare și de stat. În octombrie 1477 a binecuvântat campania marelui cneaz împotriva Novgorodului. La marea stare de pe râul Ugra, în 1480, a vorbit pentru împotrivirea față de Hoarda de Aur până la capăt. În 1487, arhiepiscopul Ghenadie al Novgorodului a vestit marelui cneaz și mitropolitului ereziei iudaizanților pe care o descoperise, dar nu s-⁠au luat atunci măsuri serioase; Gherontie a ținut o poziție moderată în fața ereziilor care zăboveau deja la Moscova și Novgorod. În 1482 a părăsit pentru o vreme scaunul, dar s-⁠a întors, la cererea marelui cneaz. Câteva scrisori și epistole ale lui n-⁠au avut izbândă, căci nu se deosebeau nici prin adâncimea gândului, nici prin vorbire. A murit la 28 mai (6 iunie) 1489 și a fost îngropat în catedrala Adormirii din Kremlinul Moscovei.