Varlaam al Tobolskului

Sfântul Ierarh Varlaam (în lume Vasile Petrovici Lavrovski, 1728-1802) a fost arhiepiscop al Tobolskului și al Siberiei timp de treizeci și patru de ani, un păstor aspru cu sine, milostiv și iubitor de învățătură, ctitor al mănăstirii Abalak și al multor biserici de piatră. A fost proslăvit în 1984, în soborul sfinților siberieni. Se pomenește la 10 iunie, în soborul sfinților siberieni.

Copilăria și formarea

S-⁠a născut în jurul anului 1728 sau 1729, la Moscova, în familia ipodiaconului sinodal Petru Feodorov, de la biserica Cosma și Damian din Starîe Pani, și a Paraschevei Semionova. A fost fratele mai mare al mitropolitului Gavriil al Novgorodului și Petersburgului (1730-1801). Copiii slujitorilor bisericii erau învățați la șase ani abecedarul, Ceaslovul și Psaltirea. Până în 1752 a fost cântăreț sinodal, dar a fost concediat când i s-⁠a schimbat vocea. În 1753 a intrat frate începător la Lavra Peșterilor din Kiev și ucenic la Academia din Kiev, unde a primit numele Lavrovski. A fost tuns monah în 1759.

A fost mutat la Moscova, apoi la Lavra Sfânta Treime Sfântul Serghie, iar de acolo la episcopul Ghedeon al Pskovului și Narvei, care l-⁠a rânduit să conducă casa arhierească din Pskov și l-⁠a făcut egumen al mănăstirii Liubiatovo. În 1764 a fost egumen al mănăstirii Eleazar din Pskov, în 1765 a trecut în eparhia Tver, condusă de fratele lui Gavriil, iar în 1768 a fost ridicat arhimandrit al mănăstirii Sfinții Boris și Gleb din Torjok.

Arhiepiscop al Tobolskului

A fost hirotonit episcop de Tobolsk și Siberia în biserica palatului Iernii din Petersburg, urmaș al mitropolitului Pavel. A fost un ascet aspru, a dat milostenie din belșug săracilor, pe care îi invita în fiecare sâmbătă la casa arhierească, și în 1783 a întemeiat lângă Tobolsk mănăstirea de bărbați Abalak a Semnului, unde s-⁠a așezat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a Semnului. A fost ridicat arhiepiscop. S-⁠a îngrijit cu deosebire de seminarul din Tobolsk, pe care l-⁠a mutat în 1770 la mănăstirea Semnului, și a adăugat în programă limba greacă (1785), limba tătară (1788), matematica, fizica, retorica și geografia (1793) și medicina (1802). În 1800 a deschis în seminar o clasă de desen, ca să înflorească pictura de icoane în eparhie, și a cerut Sinodului să interzică aducerea în Siberia de icoane fără verificarea episcopilor locali, pentru că veneau din Suzdal icoane de calitate foarte slabă. În vremea răscoalei lui Pugaciov (1773-1775) a scris și a trimis în eparhie o îndemnare, pentru a fi citită de preoți în biserici, și a vizitat el însuși mai multe ținuturi vecine cu cele răsculate.

În timpul lui s-⁠au ridicat biserici de piatră la Tiumen, Ișim, Kurgan, Tomsk, Barnaul, Eniseisk și în alte orașe, precum și la Tobolsk, unde în 1788 un incendiu a distrus o mare parte din oraș, casa arhierească, mănăstirea Semnului, patrusprezece biserici și consistoriul. În zilele de odihnă se retrăgea la mănăstirea Mejgorie, la zece verste de Tobolsk, pentru post și zăvorâre. S-⁠a interesat și de istoria Siberiei. A primit Ordinul Alexandru Nevski, Ordinul Sfânta Ana clasa I, veșminte și o cruce cu diamante de la împărăteasa Ecaterina a II-⁠a.

Adormirea și cinstirea

S-⁠a îmbolnăvit de febră după o răceală, s-⁠a spovedit și s-⁠a împărtășit și a adormit la Tobolsk la 27 decembrie 1802, la șaptezeci și trei de ani, după o patriarhie de treizeci și patru de ani. A cerut să fie îngropat lângă mitropolitul Ioan al Tobolskului, pe care îl cinstea mult, în catedrala Sfânta Sofia. În 1984, prin strădania episcopului Maxim al Omskului, cu binecuvântarea Patriarhului Pimen, a fost proslăvit în soborul sfinților siberieni. La 26 august 2005, la restaurarea catedralei, i s-⁠a găsit mormântul, cu o tăbliță de cositor pe care scria: Preasfințitul Varlaam, arhiepiscop și cavaler; a condus eparhia Tobolsk 34 de ani; moscovit; postrig kievean; a murit la 27 decembrie 1802; 73 de ani. Sfintele moaște au fost mutate într-⁠un sicriu nou în altarul catedralei și, în 2013, expuse în raclă de lemn spre închinare.