Elena de la Diveevo

Cuvioasa Elena de la Diveevo (în lume Elena Vasilievna Manturova) s-⁠a născut în 1805 în satul Nuci din gubernia Nijni Novgorod și a adormit la 28 mai 1832, la mănăstirea Serafim-⁠Diveevo. A fost nevoitoare în obștea Maicii Domnului de la Kazan, în vremea Sfântului Serafim de Sarov. Este pomenită la 28 mai, în soborul sfinților din Diveevo și în soborul sfinților din Nijni Novgorod. A fost numărată între sfinții cinstiți în toată Biserica la 6 octombrie 2004.

Copilăria

A fost fiica consilierului titular Vasile Manturov. A rămas de timpuriu orfană și a fost crescută de fratele ei mai mare, Mihail. Tânăra nobilă era veselă din fire și dorea o viață lumească. Dar la șaptesprezece ani, întorcându-⁠se de la înmormântarea bunicului, în orașul Kneaghinin s-⁠a înspăimântat de o vedenie: un uriaș șarpe negru care cobora tot mai jos. De frică, Elena a strigat: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-⁠mă” și a făgăduit în schimb că își va dărui viața lui Dumnezeu. După întâmplarea aceasta s-⁠a schimbat în purtare, a început să citească cărți duhovnicești și să se roage mult.

A vrut să intre mai repede în mănăstire. Curând după vedenie a mers la Sarov, la Sfântul Serafim, cerându-⁠i binecuvântarea să intre în mănăstire. Cuviosul Serafim a stăruit fără ocolișuri să se căsătorească, spunând că mirele va fi preacucernic. Întoarsă acasă, s-⁠a încuiat în camera ei, din care aproape nu a ieșit trei ani, trăind în ea ca pustnic, deosebită de toți și de toate. Abia după aceea Sfântul Serafim a binecuvântat-⁠o să îmbrace haine monahale și să stea trei ani în obștea Maicii Domnului de la Kazan din Diveevo, așteptând mirele. În cele din urmă a rămas acolo până la moarte.

Nevoința

După sfințirea, în 1829 și 1830, a bisericilor Nașterii lui Hristos și Nașterii Maicii Domnului, adăugate bisericii Kazan a obștii, a fost numită paraclisieră și ocrotitoare a odăjdiilor. Pentru aceasta a fost tunsă în rasofor. De la Sfântul Serafim a primit ascultarea să moară în locul fratelui ei, Mihail Vasilievici Manturov, bolnav greu, dar încă trebuincios la întocmirea mănăstirii Diveevo. La 28 mai 1832, după câteva zile de boală, cuvioasa Elena a adormit în pace și a fost îngropată lângă mormântul întemeietoarei mănăstirii, cuvioasa Alexandra.

Aflarea moaștelor și proslăvirea

În sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, 27 septembrie 2000, s-⁠au aflat sfintele moaște ale primei întemeietoare, schimonahia Alexandra, ale schimonahiei Marta și ale monahiei Elena. Lucrările au început la 26 septembrie, după Liturghie și moleben în biserica Nașterii Maicii Domnului și litie la morminte. Când au început săpăturile, s-⁠a aflat că dis-⁠de-⁠dimineață un preot venit în vizită văzuse trei stâlpi: doi deasupra mormintelor maicii Alexandra și Elena, iar altul mai la dreapta de mormântul Martei. Într-⁠adevăr, Marta fusese îngropată mai la dreapta de locul unde stătea crucea.

La 22 decembrie 2000 cuvioasele femei, întemeietoare ale mănăstirii, au fost proslăvite între sfinții cinstiți local ai eparhiei Nijni Novgorod. Trei zile dinainte în mănăstire s-⁠a ținut o rânduială deosebită, cu slujbe de pomenire a morților în trei biserici, seara, și Liturghii de pomenire în toate bisericile mănăstirii, dimineața, și parastase aproape neîntrerupte în biserica Nașterii lui Hristos pentru odihna schimonahiei Alexandra, a schimonahiei Marta și a monahiei Elena. Slujba mare a fost la catedrala Sfintei Treimi, cu Liturghie arhierească în sobor de peste o sută cincizeci de slujitori. La Vohodul mic s-⁠a citit Actul canonizării, iar mitropolitul Nicolae a binecuvântat poporul cu icoana cu moaștele Cuvioaselor Alexandra, Marta și Elena. Seara, după slujbă, moaștele au fost purtate în procesiune pe Șanțul Sfânt, cu cântarea paraclisului, și apoi două zile au stat spre închinare în catedrala Schimbării la Față. La 24 decembrie racle cu moaștele întemeietoarelor au fost mutate în biserica Nașterii Maicii Domnului, rânduită pentru ele de Sfântul Serafim.

La 6 octombrie 2004, Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât ca împreună cu alte două nevoitoare de la Diveevo, Alexandra (Melgunova) și Marta (Miliukova), să fie numărată între sfinții cinstiți în toată Biserica și cuvioasa Elena. În aprilie 2008 s-⁠a stabilit o nouă sărbătoare, Soborul sfinților din Diveevo, în care se face pomenirea și a Elenei. În cinstea sfintelor femei Alexandra, Elena și Marta, episcopul Gheorghe a sfințit la 21 august 2008 un paraclis lateral la biserica Kazan. Ziua aflării moaștelor, în izvorul nostru 26 august, este pomenire comună și praznic al paraclisului sfințit în cinstea lor.