Dodo de la Gareja

Sfântul Cuvios Dodo de la Gareja a fost ucenic al Sfântului David de la Gareja și a viețuit în Georgia în veacul al VI-⁠lea, murind în 596 sau, după o altă dată, în 623. Se trăgea din prinții Vacnadze din Kahetia, de neam princiar, și a fost tuns în monahism încă din tinerețe. Iubitor de sărăcie și de singurătate, s-⁠a nevoit ca pustnic la Ninoțminda, în Kahetia.

Auzind de minunile Sfântului David de la Gareja, a mers în pustia Gareja ca să le vadă cu ochii lui. Părinții s-⁠au primit cu căldură, iar Dodo a rămas sub îndrumarea lui David. A petrecut cinci ani lângă el, iar David, adânc impresionat de credința lui, i-⁠a propus să ia câțiva monahi și să înceapă să construiască chilii pe un munte din apropiere. Dodo și frații au ridicat chilii pentru o nouă mănăstire închinată Maicii Domnului și s-⁠au dedicat cu mult zel nevoinței. A fost egumen al acestei mănăstiri din munții Kahetiei timp de douăzeci și cinci de ani. S-⁠a nevoit într-⁠o crăpătură îngustă a stâncii, rugându-⁠se cu lacrimi de pocăință.

L-⁠a botezat pe prințul Bubakar din Rustavi împreună cu familia lui, după ce fiul acestuia fusese vindecat în chip minunat de Sfântul David. A ajuns duhovnicul învățătorului său. A fost vestit pentru darul facerii de minuni și pentru bună mireasmă. A fost înmormântat în chilia-⁠peșteră, deasupra căreia s-⁠a ridicat mai târziu o biserică.