Domentian din Mesukevi

Sfântul Mucenic Domentian din Mesukevi a fost georgian de neam și unul dintre cei șaptesprezece tovarăși ai Sfântului Suhie, uciși pentru Hristos în anul 123 (după alte izvoare, în 130; un manuscris atonit din veacul al XI-⁠lea de la Mănăstirea Iviron dă anul 100). Cu numele de botez Domentian, el se numără printre cei care au primit mucenicia pe muntele Sukaketi.

Suhie și cei șaisprezece însoțitori ai lui erau dregători de seamă la curtea stăpânitorului Albaniei caucaziene. Însoțind-⁠o pe fiica stăpânitorului, Satenica, soția regelui armean Artaxar (88-123), au ajuns la Artașat, vechea capitală a Armeniei. Acolo predica creștinul grec Hrisos, luminat și hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu. Dregătorii au crezut în Mântuitorul și au hotărât să-⁠și închine toată viața slujirii lui Dumnezeu. Toți cei șaptesprezece georgieni nou-⁠botezați l-⁠au urmat pe Hrisos în Mesopotamia, unde, la botezul în apele Eufratului, au fost învredniciți să-⁠L vadă pe Domnul slavei, Iisus Hristos.

La locul botezului au ridicat o cruce cinstită și au numit-⁠o Crucea Bunei Vestiri. Preotul Hrisos le-⁠a dat atunci tuturor nume noi: celui mai în vârstă, Suhie, în loc de Bagadras, iar însoțitorilor Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ivhirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnenos, Nerangios, Polieuct, Iacob, Foca, Domentian, Victor și Zosima.

După moartea mucenicească a lui Hrisos, Suhie a devenit părintele sufletesc al frăției. Curând toți s-⁠au retras într-⁠un loc pustiu, pe muntele Sukaketi, lângă satul Bagrevand, unde, cândva dregători, au dus o viață foarte aspră, hrănindu-⁠se cu puținele plante de munte și bând apă rece de izvor.

Noul stăpânitor al Albaniei păgâne, Datian, a aflat că foștii lui dregători se făcuseră creștini și se așezaseră în singurătate de rugăciune. A trimis pe apropiatul său Barnaba cu ostași să-⁠i înduplece să se întoarcă la curte și la credința de mai înainte. Barnaba i-⁠a găsit, dar ei, ținând făgăduința slujirii lui Dumnezeu, au respins toate îndemnurile. Atunci, din porunca lui Barnaba, Suhie și însoțitorii lui au fost țintuiți în chip de cruce de pământ și arși.

Pe când murea, Condrat, și apoi ceilalți mucenici, au început să cânte psalmul 21. După ardere, trupurile le-⁠au fost tăiate bucăți și împrăștiate pe tot muntele Sukaketi, de unde le-⁠a rămas numele de mucenici din Mesukevi, sau mai exact din Sukaketi.

Sfintele lor rămășițe au rămas neîngropate și neputrezite până în veacul al IV-⁠lea, când creștinii din partea locului le-⁠au pus în morminte; numele mucenicilor s-⁠ar fi arătat scrise pe stâncă. Sfântul Grigorie, luminătorul Armeniei, a ridicat în acel loc o biserică și a întemeiat o mănăstire. Mai târziu acolo s-⁠a deschis un izvor tămăduitor.

Se prăznuiește la 28 aprilie (stil nou), împreună cu Suhie, Andrei, Anastasie și ceilalți, iar la 22 noiembrie în Soborul sfinților alani.