Domnus din Sevastia

Sfântul Mucenic Domnus din Sevastia este unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia, ostași creștini din Capadocia care au pătimit pentru Hristos în jurul anului 320, în vremea lui Liciniu, împăratul care prigonea creștinii în partea sa a imperiului, deși Constantin cel Mare dăduse în 313 libertatea credinței.

Comandantul Agricolau i-⁠a găsit pe cei patruzeci de ostași, toți creștini, și i-⁠a cerut să aducă jertfă idolilor. Pentru că au refuzat, i-⁠a dus legați la un lac înghețat de lângă Sevastia și i-⁠a pus dezbrăcați pe gheață, în noaptea de iarnă. Pe mal fusese încălzită o baie, pentru ca oricine se lepăda de Hristos să poată intra în ea. Mucenicii s-⁠au întărit unii pe alții și au cântat lui Dumnezeu toată noaptea. Unul a ieșit și a murit îndată ce a intrat în căldură, dar paznicul Aglaie, văzând peste mucenici lumină din cer, s-⁠a mărturisit creștin și a intrat în locul lui în lac.

Dimineața călăii le-⁠au zdrobit fluierele picioarelor și au ars trupurile pe rug, aruncând în râu oasele rămase. După trei zile mucenicii s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei, care le-⁠a adunat rămășițele și le-⁠a îngropat cu cinste. Numele lor s-⁠au păstrat, iar printre ele se află Domn.

Pomenirea celor patruzeci de mucenici se face la 9 martie, zi în care se dezleagă la post în Postul Mare și se săvârșește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.