Dorimedont din Sinada

Sfântul Mucenic Dorimedont din Sinada, senator, a pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Prob (276-282), împreună cu Sfinții Mucenici Trofim și Savatie. Era creștin pe ascuns și a ajuns mucenic din dragoste de milă față de cel care suferea.

Într-⁠o zi, în Antiohia se făcea o sărbătoare păgână, cu jertfe, cu vin turnat și cu nerânduială. Creștinii Trofim și Savatie, venind în oraș, au privit cu durere acea petrecere zgomotoasă și necuviincioasă și s-⁠au rugat Domnului să îndrepte pe cei rătăciți spre mântuire. Au fost prinși și duși la dregător. La interogatoriu și-⁠au mărturisit cu tărie credința și au refuzat să se lepede de Hristos.

În chinurile cumplite, Savatie a murit, iar Trofim a fost trimis la chinuri și mai grele, în Sinada, la Dionisie, cârmuitorul Frigiei, un călău cunoscut. Trofim, încălțat cu cizme de fier cu cuie ascuțite, a mers pe jos trei zile, mânat de paznici călare. Chinuitorul a încercat tot felul de chinuri ca să-⁠l înfrângă pe creștinul viteaz, iar Trofim repeta doar cuvintele Scripturii: „Multe sunt necazurile drepților și din toate le va izbăvi Domnul”.

Mucenicul a fost aruncat în temniță, unde l-⁠a vizitat senatorul Dorimedont, creștin ascuns, care îl îngrijea, spălându-⁠i și legându-⁠i rănile. Când chinuitorii au aflat, au încercat să-⁠l silească pe Dorimedont să se lepede de creștinism, apoi l-⁠au aruncat împreună cu Trofim la fiare. Mucenicii au rămas neatinși, iar apoi au fost tăiați cu sabia.

Sinaxarul îi pomenește pe Trofim, Savatie și Dorimedont la 2 octombrie (stil nou).