Dovmont (Timotei) al Pskovului

Sfântul Binecredinciosul Cneaz Dovmont, în botez Timotei, a fost cneaz al Pskovului din 1266 până la moartea sa, la 20 mai 1299. Era de neam lituanian și a ajuns la Pskov ca fugar. A apărat cetatea și nordul Rusiei de lituanieni și de cavalerii livonieni și este cinstit ca ocrotitor al Pskovului și al armatei ruse. Biserica Ortodoxă Rusă l-⁠a trecut în rândul sfinților în veacul al XVI-⁠lea, iar pomenirea lui este la 20 mai.

În Lituania

Până în 1265 Dovmont (Daumantas) a fost duce de Nalšia, în nordul Marelui Ducat al Lituaniei. Izvoarele diferă asupra originii lui. După unele era fiul sau rudă a lui Mindaugas, după altele fratele mai mare al lui Treniota. După unele izvoare era căsătorit cu sora celei de-⁠a doua soții a lui Mindaugas, regina Morta. Când Morta a murit, în 1262, Mindaugas i-⁠a luat soția lui Dovmont, ca să-⁠i crească copiii mici. Dovmont a participat atunci, în toamna lui 1263, la uciderea regelui Mindaugas și a doi dintre fiii lui. A rămas ducele Nalšiei în timpul scurtei domnii a lui Treniota. Când fiul lui Mindaugas, Vaišelga, s-⁠a întors în 1264 să-⁠și ia moștenirea și a început să-⁠i nimicească pe dușmanii familiei, Dovmont a fugit la Pskov cu neamul și cu o oaste de circa trei sute de oameni.

Cneaz al Pskovului

Sosirea lituanienilor a stârnit teamă și mânie la Novgorod, care a vrut chiar să-⁠i ucidă. Au fost apărați și botezați în credința ortodoxă de un cneaz, fiul cneazului Iaroslav al Novgorodului, iar Dovmont a primit numele Timotei. S-⁠a însurat cu Maria, fiica lui Dmitri, cneazul Pereslavlului și fiul lui Alexandru Nevski. După ce s-⁠a așezat la Pskov, a condus oastea pskovenilor împotriva lituanienilor și i-⁠a silit să se retragă la Daugava. Și-⁠a îndreptat răzbunarea asupra noului duce de Nalšia, Girdenis, a pătruns la Polotsk și a luat prizonieri pe soția și pe fiii acestuia. Izbânzile lui i-⁠au făcut pe pskoveni să-⁠l aleagă cneaz.

Marele cneaz Iaroslav, nemulțumit de alegere, a vrut să-⁠l izgonească, dar novgorodenii au refuzat să-⁠l ajute, ba chiar au mers împreună cu pskovenii în Lituania sub conducerea lui. În 1268 a luptat alături de cneazul Dmitri, fiul lui Nevski, la Rakovor (azi Rakvere, în Estonia) împotriva cavalerilor livonieni. În anul următor maestrul livonian Otto von Lutterberg a asediat Pskovul, dar Dovmont a apărat cetatea, a primit ajutor de la novgoroden și a încheiat armistițiu. În 1270 Iaroslav a pus în locul lui un alt prinț lituanian, dar pskovenii au stat de partea lui Dovmont, care a revenit în scaun în primăvara următoare. La 8 iunie 1272 i-⁠a învins pe livonieni lângă Pskov. În 1282 și-⁠a ajutat socrul, pe Dmitri, izgonit de fratele său Andrei. Spre sfârșitul vieții, la 4 martie 1299, cavalerii livonieni au năvălit pe neașteptate, au pustiit așezarea și au asediat cetatea, dar au fost învinși de Dovmont și de voievodul Ioan Dorogomilovici.

Moartea și cinstirea

Dovmont a murit la 20 mai 1299, probabil de ciuma care secera atunci orașul. Unele izvoare spun că ar fi murit din rănile primite în luptă. Timp de aproape treizeci și trei de ani a apărat Pskovul și nordul Rusiei, iar în vreme de pace era binecredincios, milostiv cu săracii, vizita deținuții și primea călătorii, ținea posturile și sărbătorile. A fost îngropat în biserica Sfintei Treimi din Pskov. Pe monedele și pecețile Pskovului apare, după unii cercetători, chipul lui.