Etelbert al Angliei de Est

Sfântul Etelbert al Angliei de Est a fost rege al Angliei de Est în secolul al VIII-⁠lea, în ținuturile care azi alcătuiesc Norfolk și Suffolk. A fost ucis în 794 din porunca lui Offa al Merciei și este cinstit ca mucenic. Este prăznuit la 20 mai.

Domnia

Despre viața și domnia lui se știe foarte puțin, fiindcă puține izvoare din Anglia de Est s-⁠au păstrat. După un izvor târziu, de autoritate nesigură, a început să domnească în 779, dar alte surse nu sunt de acord. Cele mai vechi povestiri ample despre el sunt din secolul al XII-⁠lea și țin de cinstirea lui la catedrala din Hereford. Cea mai veche, Passio S. Æthelberhti, scrisă în jurul anului 1080, spune că părinții lui erau regele Ethelred I al Angliei de Est și Leofrana a Merciei.

Povestea spune că era un rege cucernic, ales rege și drept în domnie. Fiind îndemnat să se căsătorească împotriva voinței sale, ar fi primit să ia de soție pe Eadburh (alte surse dau alte nume), fiica lui Offa, și a plecat la ea, deși mama lui prevestea nenorociri, iar pe drum a avut semne înfricoșătoare: un cutremur, o eclipsă de soare și o vedenie. Aceste povestiri, preluate de cronicari ca William de Malmesbury, Roger de Wendover și Matthew Paris, sunt mai degrabă tradiție decât istorie sigură.

Se cunosc patru monede bătute de el. Una, găsită în 1908 la Tivoli, lângă Roma, seamănă cu monedele lui Offa și poartă cuvântul REX, cu lupoaica ce îi alăptează pe Romulus și Remus. Numismații cred că, bătând monede proprii, Etelbert dorea mai multă independență decât era Offa dispus să îngăduie. În 793 vikingii au jefuit mănăstirea Lindisfarne, iar un an mai târziu Jarrow, ceea ce a făcut și mai simțită nevoia unei conduceri puternice.

Moartea

În 794 Etelbert a fost omorât din porunca lui Offa, în împrejurări neclare. După Cronica anglo-⁠saxonă a fost decapitat. Unii istorici așază uciderea la moșia regală Sutton din Herefordshire, alții la Marden, în apropiere. Izvoarele medievale spun că a fost prins când își vizita logodnica, apoi ucis și îngropat. Passio sugerează că regina lui Offa, Cynethryth, a fost părtașă, iar povestirile mai târzii pun povara pe ea. Ioan de Worcester scrie că ea și-⁠a convins soțul să-⁠și ucidă oaspetele. După Ioan de Brompton, capul sfântului a căzut dintr-⁠o căruță într-⁠un șanț, unde l-⁠au găsit oameni de rând, și a făcut minuni, între care a dat vedere unui orb. Fiica lui Offa s-⁠ar fi retras la Crowland, iar Offa, căindu-⁠se, ar fi întemeiat mănăstiri și ar fi plecat în pelerinaj la Roma. Aceste amănunte vin din izvoare târzii și nu pot fi verificate.

Cinstirea

Etelbert a fost canonizat local și a devenit centrul unei cinstiri în Anglia de Est și la Hereford, unde a existat odinioară racla sa. În Norfolk, în Suffolk și în vestul Angliei există biserici cu hramul său, iar el este unul dintre ocrotitorii catedralei din Hereford. Este pomenit la 20 mai.