Ștefan de la Piperi

Cuviosul Ștefan de la Piperi a fost un nevoitor din Muntenegru de azi, atunci din Herțegovina Sfântului Sava, și a adormit la 20 mai 1697. A întemeiat mănăstirea Celia Piperska, în Muntenegru. Biserica Sârbă îl cinstește între cuvioși și îl pomenește la 20 mai după calendarul vechi (2 iunie după cel nou).

S-⁠a născut în satul Kuti, în ținutul Nikšić, în familia sărăcăcioasă, dar cucernică, a lui Radoie și a Iacimei Krulanović. Tânăr a venit la mănăstirea Morača, a primit tunderea în monahism și a fost hirotonit ierodiacon. Câștigând respectul fraților, a fost ales egumen. Fugind de turci, a părăsit mănăstirea și a trăit câțiva ani ca sihastru în peștera din Rovaci, în Turmanj, în locul care se numește azi Celiște.

Fugind iarăși de turci, în jurul anului 1660 a venit pe pământurile seminției muntenegrene a piperilor. Cu îngăduința lor și-⁠a zidit o chilie la un izvor, pe un podiș din apropierea satului Gornji Crnci, și apoi o biserică în cinstea Nașterii Maicii Domnului. Curând s-⁠a adunat în jurul lui o obște de monahi și s-⁠a ridicat mănăstirea Celia Piperska. El este întemeietorul și ctitorul ei.

A adormit la 20 mai 1697 și a fost îngropat lângă altarul bisericii zidite de el. După patru ani, după tradiție, au început să se vadă lumini deasupra mormântului, iar Ștefan i s-⁠a arătat în vis unui preot. De la Podgorica a fost trimisă la mănăstire o comisie pentru deschiderea moaștelor, care au fost găsite neputrezite și așezate în biserica mănăstirii, unde se află și azi. O părticică din moaște se păstrează în altarul catedralei Alexandru Nevski din Novosibirsk. Se spune că moaștele lui fac minuni.