Lidia

Sfânta Lidia din Filipi a fost o femeie din Tiatira, vânzătoare de porfiră, care a primit botezul de la Sfântul Apostol Pavel și este socotită cea dintâi creștină din Europa. Este pomenită la 20 mai.

Cine era

Numele ei înseamnă „femeia din Lidia”, ținut din Asia Mică, de unde venea. Tiatira, orașul ei de baștină, aflat în Lidia, e știut încă din vechime pentru țesăturile și vopselele sale, între care și porfira. Lidia a trăit la Filipi, în Macedonia, și a continuat acolo meseria locurilor de unde plecase, negoțul cu porfiră. Era o femeie cu stare, mai înstărită decât alții dintre cei care au crezut prin predica lui Pavel, și avea casă și gospodărie.

Întâlnirea cu Pavel

În cartea Faptele Apostolilor, în capitolul al 16-lea, se arată că Pavel, însoțit de Sila și Timotei, a plecat din Troa pe corabie în a doua sa călătorie misionară și a ajuns în Macedonia, călcând pentru întâia dată pe pământ european. La Filipi, în ziua de sâmbătă, ei au ieșit pe malul unui râu, unde se adunau cei care se rugau. Lidia era acolo, o femeie temătoare de Dumnezeu, adică una dintre cei dintre neamuri care cinstea pe Dumnezeul lui Israel fără să fi intrat în obștea iudaică. Scriptura spune că Domnul i-⁠a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. A primit botezul împreună cu toți ai casei ei.

Ospitalitatea

După botez, Lidia i-⁠a rugat pe apostoli să vină în casa ei, zicând că, dacă o socotesc credincioasă Domnului, să intre în casa ei și să rămână acolo, și i-⁠a îndemnat până i-⁠a convins. Ei au rămas la ea până la plecarea lor din Filipi spre Amfipolis, Apolonia și Tesalonic. Casa ei a fost astfel primul loc de adăpost al Evangheliei în Europa. După tradiție, a fost diaconiță în Filipi.

Cinstirea

Lângă Filipi, în locul despre care se crede că ar fi fost cel al botezului, pe malul râului numit Zigaktis, s-⁠au ridicat o capelă și un baptisteriu, iar în apropiere există biserici purtând numele ei. În Biserica Ortodoxă este pomenită în mai multe zile; la 20 mai o prăznuiesc mai multe biserici, între care și Biserica Ortodoxă Bulgară, iar altele o pomenesc la 27 martie sau la 25 iunie. Biserica Romano-⁠Catolică o cinstește la 3 august, și o socotește ocrotitoarea vopsitorilor. Icoanele o înfățișează cu un văl sau un șal de culoarea porfirei.