Ecdichie din Sevastia

Sfântul Mucenic Ecdichie din Sevastia, numit și Ecdit, este unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia, ostași creștini din Capadocia care au înghețat pentru Hristos pe lacul de lângă orașul Sevastia din Armenia, în jurul anului 320, în vremea împăratului Liciniu.

Liciniu, cârmuitorul unei părți a imperiului, a prigonit creștinii în ținuturile lui, deși Constantin cel Mare dăduse libertate credinței. Comandantul Agricolau a cerut celor patruzeci de ostași să aducă jertfă zeilor păgâni, iar ei au refuzat și au fost duși goi pe lacul înghețat, în noaptea de iarnă. Pe mal fusese pregătită o baie caldă, pentru cel care se va lepăda. Unul dintre ei a cedat, dar paznicul Aglaie, văzând coroane de lumină peste mucenici, a luat locul lui și s-⁠a mărturisit creștin.

A doua zi, ostașii au fost scoși din apă, li s-⁠au zdrobit fluierele picioarelor și li s-⁠au ars trupurile, iar oasele au fost aruncate în râu. Cei patruzeci de mucenici s-⁠au arătat apoi în vis episcopului Petru, care le-⁠a îngropat cu cinste rămășițele.

Numele lor s-⁠au păstrat, iar printre ele este Ecdichie. Pomenirea celor patruzeci de mucenici se face la 9 martie, zi în care se dezleagă la post în Postul Mare și se săvârșește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.