Edburga de Bicester

Sfânta Cuvioasă Edburga de Bicester (Eadburh, Eadburth) a fost călugăriță, poate stareță, în veacul al VII-⁠lea, fiica regelui păgân Penda al Merciei, deși el avea mai mulți copii creștini; după o altă părere, fiica regelui Frithewald. A adormit în jurul anului 650. Despre ea s-⁠a spus că e „o taină”, fiindcă mai multe sfinte anglo-⁠saxone poartă același nume.

Se zice că s-⁠a născut în satul Quarrendon, azi pustiu, din Buckinghamshire, și că împreună cu sora ei Edith a întemeiat o mănăstire lângă Aylesbury, unde a fost probabil stareță. A fost mătușa Sfintei Osyth și a îndrumat-⁠o în viața duhovnicească. Unele legende spun că ea și Edith au găsit-⁠o pe Osyth după ce se înecase cu trei zile mai înainte și au văzut-⁠o înviind. Poate a viețuit la Adderbury (în 30 de mile de Aylesbury), care i-⁠ar fi luat numele. Locul îngropării ei este necunoscut.

În anul 850 s-⁠a ridicat la Bicester o biserică saxonă simplă. În 1182 moaștele ei au fost mutate din Adderbury la Bicester. În 1536, în vremea Reformei, Sir Simon Harcourt, șeriful Oxfordului, a distrus biserica priorilor din Bicester, dar a salvat racla ei și a mutat-⁠o la biserica Sfântul Mihail din Stanton Harcourt. Alte părți ale ei au intrat într-⁠un mormânt din capela Harcourt. Este pomenită la 18 iulie, ca sfântă a Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.