Simforosa din Tivoli

Sfânta Mucenică Simforosa a fost o femeie din Tibur (azi Tivoli, în Lazio), ucisă cu cei șapte fii ai ei, după tradiție spre sfârșitul domniei lui Hadrian (117-138) sau în vremea lui Traian, în jurul anului 138. Este pomenită la 18 iulie. Eparhia din Tivoli o cinstește ca ocrotitoare, iar Martirologiul Roman o are la 18 iulie.

Povestea mucenicii lor se află într-⁠o veche „Patimă”, a cărei vrednicie de încredere este serios pusă la îndoială de mulți hagiologi de azi. După ea, Simforosa era o doamnă din Tivoli, văduva lui Getulius, originar din Gabii, în Sabina. El fusese tribun în armata romană, dar a lăsat slujba când s-⁠a botezat creștin și s-⁠a retras pe moșia lui de lângă Tivoli, unde l-⁠a găsit fratele lui, Amantius. Getulius și Amantius au fost apoi decapitați sub Hadrian, iar Simforosa le-⁠a îngropat rămășițele pe moșie. Curând după aceea au fost prinși Simforosa și copiii ei. Tradiția rusă povestește că, atunci când Hadrian a isprăvit scumpul lui palat din Tivoli și a adus jertfă păgână, a primit răspunsul: „Văduva Simforosa și fiii ei ne chinuie zilnic, rugându-⁠se Dumnezeului lor. Dacă ea și fiii ei vor aduce jertfă nouă, vă făgăduim să vă dăm tot ce cereți”. Când toate silințele împăratului de a o face pe Simforosa și pe fiii ei să jertfească zeilor romani au dat greș, a poruncit s-⁠o ducă la templul lui Hercule, unde, după felurite chinuri, a fost aruncată în râul Anio cu o piatră grea legată de gât. Fratele ei Eugenius, membru al sfatului din Tibur, a îngropat-⁠o împreună cu soțul ei.

În ziua următoare împăratul i-⁠a chemat pe cei șapte fii ai Simforosei și, nereușind nici cu ei să-⁠i facă să jertfească zeilor, a poruncit să fie legați de șapte stâlpi ridicați în jurul templului lui Hercule. Fiecare a avut mucenicia lui, după izvorul rus: lui Crescens i s-⁠a străpuns gâtul, lui Iulian pieptul, lui Nemesius inima, lui Primitivus buricul, lui Iustin spatele, lui Stracteus (numit și Stacteus) coasta, iar Eugenius a fost despicat în două de sus până jos; mădularele le-⁠au fost smulse. Trupurile au fost aruncate într-⁠un șanț adânc, numit apoi de preoții păgâni „La cei șapte sinucigași” (Ad septem Biothanatos), cuvânt grecesc folosit pentru cei morți de mână proprie și aplicat de păgâni creștinilor uciși ca mucenici. Atunci prigoana a încetat un an și șase luni, iar în acest timp comunitatea creștină a găsit trupurile mucenicilor și le-⁠a îngropat pe Via Tiburtina, la opt sau nouă mile de Roma.

Cercetătorii nu pot spune cât de vrednice de încredere sunt aceste Fapte. Părerea că ar fi fost scrise de Iulius Africanus (secolul al III-⁠lea) a fost respinsă aproape peste tot. Martirologiul ieronimian, alcătuit de un autor necunoscut în a doua jumătate a secolului al V-⁠lea, o pomenește pe Simforosa și pe fiii ei la 18 iulie, dar numele fiilor sunt cu totul altele decât cele din Fapte, ceea ce arată că se întemeiază pe alt izvor; în același martirologiu, la 27 iunie, sunt pomeniți șapte frați mucenici ale căror nume sunt cele date în altă parte fiilor Simforosei, de aceea se crede că acestea au fost mai târziu însușite. Unii hagiologi socotesc că cei șapte fii ai Simforosei, ca și cei ai Felicitei din Roma, sunt doar o adaptare a celor șapte fii ai mamei Macabeilor. În secolul al XVII-⁠lea, Bosio a descoperit ruinele unei bazilici la locul numit popular „le sette fratte” (înțeles drept deformare a cuvintelor pentru „cei șapte frați”), pe Via Tiburtina. Faptele și Martirologiul ieronimian arată acest loc ca mormântul Simforosei și al fiilor ei, iar descoperiri ulterioare, ale lui Stevenson, nu lasă nicio îndoială că bazilica a fost zidită peste mormântul lor. Rămășițele au fost mutate la biserica Sant'Angelo in Pescheria din Roma de papa Ștefan al II-⁠lea în 752. Acolo s-⁠a găsit în 1610 un sarcofag cu inscripția: „Aici se odihnesc trupurile Sfinților Mucenici Simforosa, soțul ei Zoticus (Getulius) și fiii ei, mutate de papa Ștefan”. Moaștele Simforosei și ale lui Getulius se află și azi la Sant'Angelo in Pescheria.

În veacul de mijloc, Settecamini se numea „Câmpul celor șapte frați”, în amintirea celor șapte fii. Simforosa e cinstită ca ocrotitoare a Tivoli-⁠ului (alături de alți sfinți) și a localităților Roccadaspide și Tossicia și ca apărătoare a localității San Chirico Raparo. Nu mai este trecută în calendarul general roman, deoarece datele din Fapte, socotite o imitare a Patimii Felicitei din Roma, nu sunt de încredere.