Eferie din Herson

Sfântul Sfințit Mucenic Eferie din Herson a fost episcop al Hersonului Tauric, în veacul al IV-⁠lea, și se numără printre cei șapte episcopi hersoniți, Vasile, Efrem, Evghenie, Elpidie, Agatodor, Eferie și Capiton, care au adus Evanghelia în ținuturile de nord ale Mării Negre, de la Dunăre până la Nipru, inclusiv Crimeea, și și-⁠au pecetluit apostolia cu moartea.

Credința creștină ajunsese în Crimeea cu mult înainte de Botezul Sfântului Vladimir. Începutul luminării Tauridei l-⁠a pus Sfântul Apostol Andrei, iar răspândirea ei a fost ajutată, fără voia lor, chiar de dușmani, căci împărații romani îi surghiuneau acolo pe osândiți, între care, în primele trei veacuri, și pe mărturisitorii lui Hristos. Astfel, pe vremea lui Traian a fost surghiunit în carierele de la Inkerman Sfântul Clement, episcopul Romei, care și acolo a propovăduit și a primit mucenicia.

La începutul veacului al IV-⁠lea s-⁠a întemeiat scaunul episcopal de la Herson. În anul 300 patriarhul Ierusalimului Ermon a trimis episcopi în multe țări. Doi dintre ei, Efrem și Vasile, au ajuns la Herson. Efrem a plecat apoi la neamurile de pe Dunăre, unde a răbdat multe necazuri, și în prigoană a fost decapitat. Vasile a continuat propovăduirea la Herson, dar a fost bătut și alungat; retras într-⁠o peșteră, s-⁠a rugat pentru cei care îl alungaseră.

Domnul a făcut o minune: unui bogat din Herson i-⁠a murit singurul fiu, iar mortul s-⁠a arătat părinților în vis și a spus că sfântul Vasile, prin rugăciunile lui către adevăratul Dumnezeu, îi poate învia. Ca urmare, Vasile a fost chemat în oraș. Totuși în 309 prigoana s-⁠a întețit, iar păgânii au năvălit noaptea în casa lui, l-⁠au legat, l-⁠au târât pe străzi și l-⁠au omorât în bătăi cu pietre și bâte, la 7 martie 309.

După un an, episcopii Evghenie, Elpidie și Agatodor, care propovăduiau în ținutul Helespontului, au venit la Herson să-⁠i continue lucrarea și au fost uciși cu pietre la 7 martie 311.

După câțiva ani, în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, a venit de la Ierusalim la Herson episcopul Eferie. La început a întâmpinat și el împotrivirea păgânilor, dar împăratul, care dăduse libertate credinței, a interzis orice faptă de silnicie împotriva lui și a poruncit ca creștinii din Herson să poată sluji fără piedici. Prin osteneala lui s-⁠a ridicat în oraș o biserică, unde sfântul și-⁠a păstorit în pace turma.

Ca să-⁠i mulțumească împăratului pentru ocrotirea creștinilor, Eferie a mers la Constantinopol. La întoarcere s-⁠a îmbolnăvit și a răposat pe insula Amos, în Grecia, la 7 martie. În locul lui, Constantin a trimis la Herson pe episcopul Capiton, care a intrat în foc în veșmânt arhieresc ca să-⁠i încredințeze pe păgâni și a ieșit nevătămat, dar a murit mai târziu înecat, pe 21 decembrie.

Predica sfinților episcopi a întărit credința în Herson. Din veacul al V-⁠lea orașul a devenit un centru duhovnicesc din care creștinismul s-⁠a răspândit spre nord, către Rusia, iar în 987 Sfântul Cneaz Vladimir s-⁠a botezat acolo. Sfântul Eferie este pomenit la 7 martie, împreună cu ceilalți episcopi ai Hersonului, adică 20 martie în stil nou, și la 28 decembrie, în Soborul sfinților din Crimeea.