Efrem cel Mare de la Atskuri

Sfântul Cuvios Efrem cel Mare de la Atskuri, una dintre cele mai importante figuri ale Bisericii Georgiei în secolele al VIII-⁠lea și al IX-⁠lea, a fost ucenic și tovarăș al Sfântului Grigorie de la Hanzta. Pe drumul din Klarjeti, în sudul Georgiei, spre Abhazia, în nord-⁠vest, Grigorie l-⁠a întâlnit pe tânărul Efrem, a văzut în el un însoțitor de același gând și viitorul făcător de minuni și episcop de Atskuri, și a făgăduit că îl va lua ucenic. La întoarcerea în Klarjeti, Grigorie l-⁠a dus împreună cu un alt tânăr, Arsenie, viitorul catolicos al Georgiei, și le-⁠a încredințat creșterea fiilor săi duhovnicești Hristofor și Teodor. Frații de la Hanzta s-⁠au împotrivit sosirii celor doi, fiindcă regula mănăstirii oprea primirea tinerilor. Grigorie le-⁠a spus că Dumnezeu a descoperit aceasta ca voie a Sa și că, crescuți în mănăstire, cei doi tineri vor fi ca niște urmași duhovnicești ai Sfântului Efrem Sirul și ai Sfântului Arsenie cel Mare.

Efrem a fost mai târziu hirotonit episcop de Atskuri și a devenit o figură de seamă a Bisericii vremii. A contribuit în chip hotărâtor la întărirea autocefaliei Bisericii Georgiei: din osteneala lui, Biserica Georgiei a primit de la Antiohia binecuvântarea de a-⁠și pregăti singură sfântul mir la Mțheta. A cârmuit eparhia Atskuri patruzeci de ani, înzestrat de Dumnezeu cu darul proorociei, al facerii de minuni și al tămăduirii. A trăit până la adânci bătrâneți și a adormit în pace. Până azi, cei care se apropie cu credință de moaștele lui se vindecă de boli. Este amintit și în Viața Sfântului Arsenie cel Mare (pomenit la 25 septembrie). Efrem este pomenit la 15 aprilie (stil nou; 28 aprilie pe stil vechi).