Eftimie de la Dohiariu

Sfântul Cuvios Eftimie de la Dohiariu a fost ctitorul Mănăstirii Dohiariu din Sfântul Munte, în veacul al X-⁠lea, împreună cu nepotul său, Sfântul Neofit. Sunt pomeniți împreună la 9 noiembrie.

Originar din Constantinopol, Eftimie făcea parte din cea mai înaltă aristocrație bizantină și, încă în lume, era prieten cu Sfântul Atanasie Athonitul (pomenit la 5 iulie). A devenit novice și ucenic al marelui ascet, iar pentru dragostea sinceră față de frați, blândețe și râvnă deosebită în nevoință, Atanasie i-⁠a încredințat slujba de econom (în greacă „dochiarios”), pe care a împlinit-⁠o ca și cum i-⁠ar fi fost dată de Dumnezeu. S-⁠a așezat cu câțiva monahi în locul numit Dafni, unde a întemeiat o mănăstire cu hramul Sfântului Nicolae, numită Dohiariu în amintirea ascultării lui. Pe frații mai tineri îi învăța nevoia de luare-⁠aminte la sine și la toate mișcările sufletului. Pașnica viață ascetică a monahilor a fost tulburată de sarazini (după sinaxarul grec, de pirați): Eftimie i-⁠a dus pe frați în pădure, iar la întoarcere au găsit mănăstirea dărâmată din temelii; el nu s-⁠a descurajat și mănăstirea a fost refăcută. A murit în pace, la vârsta de o sută de ani, după izvorul grecesc.

Nepotul său Neofit era fiul unui duce în vremea împăraților Nichifor Focas și Ioan Țimiskes (963-976) și fusese primul secretar al împăratului. A venit la unchiul lui, egumen la Dohiariu, l-⁠a tuns monah și i-⁠a închinat toți banii lui; a zidit o biserică mai mare și o fortăreață pentru siguranța monahilor față de pirați. Sub îndrumarea lui duhovnicească mica mănăstire a crescut până la lavră, iar el a ajuns protos al Sfântului Munte. La bătrânețe a revenit la Dohiariu, unde a adormit în pace.