Eladie Zăvorâtul

Cuviosul Eladie Zăvorâtul a fost monah și zăvorât al mănăstirii Peșterilor din Kiev, în secolele al XII-⁠lea sau al XIII-⁠lea. Este cinstit de Biserica Rusă între cuvioși și pomenit la 4 octombrie și la 28 septembrie după calendarul vechi (17 octombrie și 11 octombrie după cel nou), în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate. Un izvor englez spune că pomenirea lui la Peșteri este sâmbăta de după 14 septembrie. Moaștele lui se păstrează nedeschise în Peșterile Apropiate ale Lavrei Peșterilor.

Ce se știe

Știrile despre viața cuviosului Eladie nu s-⁠au păstrat. Cel dintâi care îl pomenește este „Teratourgema” a monahului Atanasie Kalnofoiski, de la catedrală (1638), care îl numește postitor și făcător de minuni. Cinstirea în toată Biserica a început după ce Sfântul Sinod a îngăduit, în a doua jumătate a secolului al XVIII-⁠lea, ca numele unui număr de sfinți kieveni să fie trecute în mineiele de obște. În canonul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate (sărbătoarea Soborului tuturor cuvioșilor părinți din Peșteri și a tuturor sfinților străluciți în Rusia Mică a fost stabilită în 1843) Eladie este pomenit ca făcător de minuni în al șaselea tropar al cântării a șaptea. Izvorul ucrainean îl numește și mucenic cuvios, ceea ce celelalte nu spun.

Chipul lui

Un îndreptar de iconografie de la sfârșitul secolului al XVIII-⁠lea dă despre înfățișarea lui Eladie aceste însemnări: rus de neam, ca Flor, cu o glugă neagră pe umeri, cu amândouă mâinile încrucișate la inimă, în haină monahală. Pe icoana de lângă moaștele lui este înfățișat în mantie întunecată și în glugă, cu barbă dreaptă și căruntă, și cu o carte în mâna dreaptă.