Vladimir al Novgorodului

Vladimir Iaroslavici a fost cneaz al Novgorodului din 1036 până la moartea sa, la 4 octombrie 1052, fiul cel mare al marelui cneaz Iaroslav cel Înțelept. Biserica Rusă îl cinstește ca pe un cneaz binecredincios, ctitor al catedralei Sfânta Sofia din Novgorod, în care se odihnesc moaștele lui.

Familia și domnia

S-⁠a născut în 1020 din Iaroslav și din Ingegerd, fiica regelui Suediei Olof Skötkonung, numită Irina în ortodoxie. Vechile Vieți l-⁠au socotit uneori fiul Annei, prima soție a lui Iaroslav, dar cercetătorii socot că această părere a ieșit din faptul că racla ei se afla alături de a lui în Sfânta Sofia. După tradiție, numele lui de botez ar fi fost Vasile. Cronicile nu se înțeleg asupra anului în care Iaroslav l-⁠a pus cneaz în Novgorod, unele spun 1030, majoritatea 1034, iar altele 1036.

În cârmuire l-⁠au ajutat voievodul Vișata și episcopul Luca Jidiata, mai târziu canonizat și socotit unul dintre cei dintâi scriitori ruși. În 1042 Vladimir a purtat o campanie biruitoare împotriva tribului finlandez Iami, dar o molimă a stârpit caii oștirii, și izbânda s-⁠a pierdut. În anul următor, 1043, a condus la porunca tatălui său o mare flotă împotriva Constantinopolului, împreună cu viitorul rege norvegian Harald cel Aspru. Expediția a fost o încercare nereușită, deși unii cercetători socotesc că în 1044 a luat Chersonesul.

Sfânta Sofia

Vladimir a ridicat la Novgorod catedrala Sfânta Sofia, sfințită de episcopul Luca la 14 septembrie 1052, și o cetate de piatră. A trecut la Domnul la 4 octombrie 1052, la vârsta de treizeci și doi de ani, la douăzeci de zile după sfințirea catedralei. Tatăl său l-⁠a îngropat în Sfânta Sofia, cu doi ani înaintea propriei morți, iar sarcofagul lui se află într-⁠o nișă din partea de miazăzi a naosului. Împrejurările morții nu sunt cunoscute.

I-⁠a rămas un singur fiu, Rostislav, cneaz fără pământ, care a ajuns să stăpânească Tmutarakanul. Urmașii lui au stăpânit Galiția până la sfârșitul veacului al XII-⁠lea. Numele soției lui Vladimir este nesigur. Unii cercetători o numesc Ode, fiica contelui Leopold de Staden, alții resping această părere, iar o sursă greacă o numește Anna. Izvoarele nordice îl pomenesc ca Valdemar Holti, adică Sprinteneul, iar cronicarul bizantin Gheorghe Kedrenos a observat mândria lui în raporturile cu bizantinii.

Cinstirea

În 1439 arhiepiscopul Eftimie al II-⁠lea al Novgorodului l-⁠a proslăvit ca sfânt, a așezat pomenirea lui la 4 octombrie și l-⁠a pomenit împreună cu sfânta Ana a Novgorodului, îngropată alături. Numele lui a intrat în Soborul Sfinților Novgorodului, a cărui prăznuire a fost orânduită definitiv în 1981. La 7 septembrie 1862 moaștele au fost mutate într-⁠o raclă nouă, iar în Sfânta Sofia se vede și astăzi sarcofagul sfântului, deasupra căruia stau o frescă și o icoană.